UE a format un comitet secret spre a găsi soluţii pentru salvarea euro imediat după falimentul Lehman. Tensiunile puteau destrăma zona

Autor: Adrian Voicu 26.09.2010

La două luni de la falimentul Lehman Brothers, în toamna lui 2008, mai mulţi lideri europeni ar fi pus bazele unei comisii secrete, conform Wall Street Journal.

Rolul comisiei supranumită şi "grupul care nu există" avea drept scop eliminarea riscurilor de intrare în default a celor 16 ţări din zona euro.

Cu toate acestea, în momentul în care Grecia s-a confruntat cu probleme financiare, grupul, despre a cărui existenţă nu se ştia nimic la acea dată, nu a reuşit să ajungă la o concluzie cu privire la strategia ce trebuie adoptată pentru salvarea Greciei din criză.

Conform unei anchete a Wall Street Journal, bazată pe "zeci de interviuri cu oficiali UE", tensiunile din interiorul comitetului ce trebuia să salveze ţările de la criza financiară au adus zona euro aproape de colaps. La începutul lui mai, cu câteva ore înainte ca Germania şi Franţa să convină asupra susţinerii unui fond de 750 milioane euro, ministrul francez al finanţelor Christine Lagarde i-ar fi spus delegaţiei sale că zona euro se afla în pragul destrămării, conform unor surse familiare cu situaţia.

Conform surselor citate, aceste tensiuni privind politicile economice, dintre "nordul econom" şi "sudul relaxat", dintre Germania şi Franţa şi dintre guvernele ţărilor şi instituţiile UE, ar fi principala cauză a lipsei de răspunsuri la criză şi continuă să paralizeze căutarea de soluţii.

Recent, economistul şef al BNR Valentin Lazea observa că în zona euro există două civilizaţii, "cea germano-baltică, care favorizează o inflaţie mică, deficite externe mici şi şomaj mic, şi cea mediteraneano-celtică, mai relaxată, pe principiul mai puţină muncă mai multă distracţie", Lazea punând accent pe faptul că aderarea la euro va necesita o schimbare culturală a românilor spre modelul german.

El a arătat că statele meditaraneano-celtice au plătit preţul după ce au intrat în zona euro întrucât nu erau la fel de productive, mai exact s-au confruntat fie cu şomaj ridicat, cum este cazul Spaniei, fie cu deficite externe mari, cum este Grecia.