Cine profită de căderea imobiliarelor

Autor: Cristi Moga 29.09.2010

În timp ce o serie de manageri apreciază că imobiliarele continuă să fie scumpe, un număr restrâns de investitori străini, dar şi locali, caută să profite de preţurile "de criză" cumpărând sau semnând contracte de închiriere pe termen lung.



IKEA a plătit pe terenul fabricii Timpuri Noi cam o treime din cât ar fi dorit proprietarii platformei înainte de criză. Popoviciu a cumpărat Tiago Oradea plătind jumătate din costul de construcţie al mallului. H&M i-a luat "pe sus" pe proprietarii de malluri şi semnează contract după contract în condiţii avantajoase, retailerul german LIDL avea în vară peste 25 de şantiere deschise în mai toate oraşele din ţară, în timp ce Patriciu a mers peste toţi proprietarii de spaţii stradale din Bucureşti pentru a le oferi variantele "Mic.ro" şi Bet Café Arena, într-o perioadă în care zeci de magazine au fost închise.

"Noi credem că nivelul chiriilor pentru spaţii stradale în oraşele din afara Bucureştiului este în acest moment cu cel puţin 50% mai mic faţă de 2008. În Bucureşti reducerea a fost în jurul a 20-25%", a afirmat Iulian Antonache, CEO-ul reţelei de agenţii de pariuri sportive Bet Cafe Arena controlată de Dinu Patriciu, care a ajuns în prezent la 100 de agenţii, la fel ca şi chioşcurile Mic.Ro.

Antonache a mai spus că cea mai mică chirie pentru o agenţie-cafenea Bet Café Arena este de aproximativ 400 de euro pe lună. Reţeaua s-a extins până acum doar în spaţii cu chirie amplasate în zone cu un vad comercial din cartierele sau din centrul Bucureştiului şi ale altor oraşe mari din ţară.

Reducerea chriilor în spaţii stradale în criză este unul dintre motivele pentru care Dinu Patriciu a investit sume mari de bani în retail şi în dezvoltarea unei agenţii de pariuri în ultimul an.

Şi producătorii din industria alimentară sau a băuturilor au simţit momentul prielnic din piaţă şi au început să investească masiv în reţele de magazine, tocmai pentru a crea un circuit integrat care să pornească de la producţie şi să ajungă direct la consumator, fără intermediar. CrisTim, cel mai mare producător de mezeleuri, vrea 200 de spaţii comerciale în Capitală în următorii ani, o cifră care în urmă cu doi, trei ani era considerată prea mare chiar şi pentru bănci sau farmacii, vedetele retailului stradal din anii de boom imobiliar. Tot la câteva sute de spaţii se gândeşte şi producătorul de vin Murfatlar, care a intrat în retail şi încearcă să atragă parteneri în francize pentru a pune la punct o reţea de crame, un segment puţin acoperit în retailul românesc.

Perioadă propice

"E o şansă extraordinară pentru retailerii români să profite de condiţii contractuale bune, de chirii joase şi de capacitatea lor de a se adapta rapid la cerinţele pieţei", crede Ilan Laufer, general manager al companiei Retail Group.

Astfel, dacă Zara sau H&M au în orice climat economic avantajul brandului care permite o negociere de pe poziţii "de forţă" cu orice dezvoltator, antreprenorii români care se pot adapta rapid şi pot lua decizii strategice de pe o zi pe alta au cel mai mult de câştigat din "noua ordine imobiliară".

Este extact ceea ce spunea şi Radu Timiş, preşedintele CrisTim, într-o discuţie anterioară cu ZF: e perioada în care spiritul antreprenorial şi deciziile rapide te pot ajuta să câştigi cotă de piaţă, să-ţi asiguri un nivel constant al cash-flow-ului şi să fii în acelaşi timp extrem de aproape de consumator.

Şi în malluri, proprietarii de magazine cu cash reorganizează spaţii întregi, iar proprietarii mută magazine pentru a face loc unor branduri care generează trafic. La Cluj, spre exemplu, magazinul Decathlon din Polus Center a fost deschis într-un spaţiu în care înainte erau magazine Media Galaxy şi Debenhams, ambele relocate în alte zone ale centrului comercial.

În Bucureşti, proprietarii grupului Anchor, cei care au ridicat primele malluri din România, au decis să construiască "o nouă aripă" pentru a face loc brandului H&M, cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din Europa şi una dintre cele mai aşteptate mărci din fashionul local.

Vine În sfârŞit Şi H&M. De altfel, H&M este unul dintre brandurile străine care "s-au lăsat aşteptate" în România, în condiţiile în care rivalii de la Zara sunt pe piaţa locală încă din 2007. Gigantul spaniol a ales să facă acest pas în 2010, un an în care chiriile din mallurile sunt mult sub nivelul celor din 2008, iar condiţiile de negociere a contractelor sunt mult mai avantajoase pentru retaileri.

Politica H&M este însă diferită de cea a rivalilor de la Inditex, care se extind treptat pe o piaţă. H&M intră cu 20-30 de magazine odată, aceasta fiind strategia lor peste tot în lume.

De la anunţul din iunie al H&M, privind intrarea pe piaţa locală, şi până în prezent, numele mallurilor în care vor fi situate primele magazine au devenit publice, suedezii urmând să deschidă în primăvară unităţi pe două etaje în Cotroceni Park şi Băneasa Shopping City, dar şi în Bucureşti Mall şi Plaza România.

La două săptămâni de la anunţul H&M, alţi suedezi - divizia imobiliară a grupului IKEA - au stabilit noile repere de preţ în piaţa terenurilor, cumpărând pentru 34,6 milioane de euro un lot de 5,1 hectare din platforma industrială Timpuri Noi.

Preţul pe metrul pătrat: 678 de euro, de aproape trei ori mai mic faţă de aşteptările proprietarilor companiei industriale din perioada de boom imobiliar. Cu toate acestea, contractul reprezintă cea mai mare tranzacţie cu un teren realizată în ultimii doi ani în România şi un punct de plecare pentru evaluările tranzacţiilor viitoare.

De actualul context imobiliar a profitat şi LIDL, grupul german care se luptă cu Aldi pe piaţa europeană a discounterelor şi care avea în vară 25 de şantiere deschise şi autorizaţii de la primării pentru construcţia primelor magazine.

Cea mai scumpă zonă bifată pe lista LIDL ar putea fi terenul din Bucureşti achiziţionat la începutul lui 2010 de la producătorul Pepsi Americas, pentru suma de 3,2 mil. euro. Ţinând cont însă de suprafaţa acestuia de 11.000 de metri pătraţi, terenul ar putea fi folosit ca amplasament atât pentru un magazin, cât şi pentru spaţii de depozitare.

Cu toate acestea, numărul investitorilor şi al companiilor imobiliare care semnează acum contracte imobiliare este încă redus faţă de perioada în care în buzunarele brokerilor intrau câteva sute de euro în fiecare zi. Dacă ar fi mai mulţi, probabil ar începe să crească preţurile şi chiriile.