Opinie Sorin Pâslaru: De ce ar trebui interzise la stat expresiile „Nu prevede legea“ şi „Nu este problema noastră“

Toate ziarele din România primesc pe e-mail în fiecare zi de miercuri, adică în ziua şedinţelor de guvern, un mesaj de la Biroul de Presă al Guvernului cu ordonanţele de guvern, hotărârile şi proiectele de legi care vor fi discutate în această zi.

Problema este că, în ciuda faptului că legea transparenţei actelor administrative cere ca toate proiectele de lege sau de ordonanţă să fie publicate pe site-urile instituţiilor iniţiatoare, aceste proiecte cad ca din cer şi nimeni nu ştie de ele.

Este şi cazul ultimei şedinţe a guvernului, în care s-a hotărât anularea impozitului minim, o modificare a legii societăţii comerciale sau micşorarea plafoanelor de investiţii pentru firmele care primesc ajutor de stat.

Legislaţie de interes pentru business, dar asupra căreia businessul nu a apucat să se pronunţe deloc, pentru că a venit, ca şi celelalte proiecte, legi, norme şi hotărâri, de undeva de sus, peste noapte.

Ziarul Financiar a ridicat această chestiune departamentului purtătorului de cuvânt al Guvernului: de ce nu sunt publicate pe site-ul guvernului proiectele de legi şi de ordonanţe înainte de adoptare, dar răspunsul primit a fost, bineînţeles, în pur stil funcţionăresc, "nu este problema noastră".

Dar a cui? A ministerelor iniţiatoare şi a Secretariatului General al Guvernului. Într-adevăr, ministerele şi Secretariatul (despre care puţini ştiu că are, la rândul său, un departament al purtătorului de cuvânt!) publică pe site-urile lor anumite proiecte de lege şi ordonanţe, dar nu cele care vor fi discutate în cadrul şedinţei de guvern.

Şi nu ar fi mai simplu, am întrebat guvernul, ca odată ce biroul de presă al guvernului transmite prin e-mail în redacţii agenda şedinţei de guvern, la fiecare proiect de lege să fie specificată măcar adresa de web unde este postat proiectul respectiv sau mai direct să existe chiar pe site-ul guvernului aceste proiecte de lege?

"Dar nu prevede legea", a venit, normal, răspunsul.

"Nu este problema noastră, ci a altei instituţii" şi "Nu prevede legea" - acestea sunt scuturile oricărui funcţionar din România. Este posibil ca fiecare să le repete de 10 ori pe zi, mai ales în cazul celor de la ghişeu, care stau faţă în faţă cu contribuabilii.

Din păcate, oameni tineri, care au lucrat şi în sectorul privat, nu consideră că simplificarea comunicării este o chestiune esenţială şi se folosesc cât pot de aceste scuturi.

Când vin la negocieri, reprezentanţii instituţiilor internaţionale sunt de multe ori surprinşi nu atât de nivelul intelectual al partenerilor de discuţii, ci de organizarea slabă, de lipsa unor mecanisme eficiente de redactare a documentelor, de lipsa arhivelor, de circuitele ineficiente ale dosarelor.

Deficitul este la chestiuni de tehnică instituţională, care provin de fapt din neadoptarea unor principii de administraţie.

Nu vezi în administraţia românească dosare pe problemele majore care să fie predate de la un ministru la altul, nu vezi rapoarte determinate de diverse evenimente care să creeze mecanisme corectoare.

Doar un şir nesfârşit de legi şi ordonanţe care apar din neant, despre care nimeni din cei vizaţi nu a fost întrebat, care trebuie apoi corectate, pentru că, nu-i aşa, realitatea e altfel.

În orice proiect de lege care urmează să fie adoptat în Franţa, spre exemplu, fiecare articol al legii este urmat de o explicaţie - de ce este necesar şi ce rol are acel articol sau alineat pentru funcţionarea legii.

În România, până acum câţiva ani, textele de lege nu erau însoţite de nimic. Acum, se face un pospai de expunere de motive, adică nişte cuvinte înşiruite cu idei generale, fără cifre sau evaluări de impact. Şi se trece grabnic la legiferare.

Când guvernul cere prin ordonanţe transparenţa contractelor bancare, despre care se discută acum foarte mult, ar fi cazul să lucreze pentru propria transparenţă.

Mai ales că, dacă proiectul acelei ordonanţe ar fi stat o săptămână-două pentru consultare pe site-ul guvernului, poate că ar fi avut o formă mai bună, care să nu necesite rectificări ulterioare, aşa cum se dovedeşte că este cazul.