Cum îşi dezvoltă Ioan Niculae businessul în Zimnicea, oraşul unde doar preotul este „independent“

Aproape 5.000 de zimniceni din cei peste 15.000 de locuitori sunt angajaţi ai grupului creat de omul de afaceri teleormănean. Zimnicea este oraşul unde doar preotul este "independent", fiind singurul care are propriul business, după cum spune un angajat al Interagro în drumul spre noul centru de vinificaţie al companiei, inaugurat în a doua parte a lunii septembrie.

În rest, toată lumea vorbeşte de "domnul preşedinte care a dat de mâncare oraşului". La noul combinat de vinificaţie, inaugurat în prima zi de recoltare a strugurilor lucrează circa 60 de persoane, tehnologia folosită de Niculae tăind de pe lista de angajaţi pe puţin 200 de oameni.
Terenul de 340 de hectare de pe terasele Dunării plantat cu viţă de vie cu vârsta cuprinsă între cinci şi un an îţi dă impresia de moşie, cu excepţia clădirii moderne unde se va produce vinul.

"Obişnuiam să vin aici cu calul şi cu câinii mei de vânătoare"

Construcţia pare încă neterminată, în următoarea perioadă urmând să fie finalizate lucrările la staţia de epurare şi să fie ridicată clădirea de birouri. Angajaţii spală asfaltul din faţa centrului de vinificaţie, în aşteptarea "preşedintelui" şi fac ultimele pregătiri. Remorca, plină cu primii struguri culeşi din vie aşteaptă tăierea panglicii în faţa buncărului unde vor fi descărcate fructele mustite.
Centrul de vinificaţie a necesitat o investiţie de nouă milioane de euro, dintre care două milioane de euro reprezintă fondurile europene de la Bruxelles. Banii s-au adăugat altor circa 7 milioane de euro alocate plantării viţei de vie, proces început din 2005. "Aici a fost vie înainte, este un loc bun mai ales pentru vinurile roşii, chiar dacă există risc de piatră. Obişnuiam să vin aici cu calul şi cu câinii mei de vânătoare şi totul era la pământ. Am vrut să plantez vie din '99, dar toate studiile ieşeau negative, de aceea am început abia acum cinci ani", spune Niculae, care a înlocuit de această dată calul cu o maşină de teren 4x4.
Între timp a împrejmuit terenul cu gard din sârmă ghimpată, a plantat la dungă viţa de vie, a turnat asfalt pe aproape doi kilometri în lungimea viei, a adus malaxoare şi buncăre pentru struguri, o linie de îmbuteliere cu o capacitate 3.000 de sticle pe oră şi a investit în sistem de irigaţii prin picurare. În prezent, fiecare rând de viţă de vie, susţinut de şpaliere metalice, este dotat cu o bandă de picurare setată să furnizeze până la doi litri de apă pe oră, în funcţie de vreme.

Combinele de 95.000 de euro ţin locul a 200 de angajaţi
Chiar dacă este perioada recoltei, via nu este plină de culegătorii tradiţionali cu foarfece pe care îi găseşti în orice vie obişnuită.
"Avem combine de recoltat struguri. O singură combină culege 30 de tone în opt ore. Practic în 20 de zile terminăm de recoltat. Pentru recoltare am angajat 35 de oameni, dar dacă nu am fi avut combinele, ne-ar fi trebuit peste 200 de angajaţi", spune şi Eugen Robescu, directorul general al Intervitt, divizia de vinificaţie a Interagro.
Cum funcţionează o astfel de combină, al cărei preţ se ridică la 95.000 de euro?
Forma unui "U" întors ajută maşina să prindă pe mijloc viţa de vie. "După ce prinde rândul, îl scutură. Combina dispune de o bandă elevatoare pe care cad boabele de struguri, cu ajutorul căreia aceştia sunt urcaţi într-un buncăr, nu înainte ca un mini-ventilator să elimine resturile de care nu este nevoie, cum ar fi frunzele uscate", explică Robescu.

"Tunurile" din viţa de vie
Durează 10 minute până când strugurii sunt transportaţi la buncărul de la combinat. Din remorcă boabele sunt vărsate într-un malaxor de unde sunt trimise în vinificator unde stau 4-5 zile pentru a prinde culoare şi aromă. Urmează presa, iar apoi fermentarea definitivă care durează 3-4 săptămâni. Vinul este apoi stocat până în februarie, când Niculae speră să îl ducă nu doar în marile reţele de hipermarketuri şi supermarketuri, ci şi pe piaţa chineză. De departe una dintre cele mai interesante achiziţii, pe care omul de afaceri vrea neapărat să o prezinte, în timpul unei vizite pe plantaţie, este sperietoarea de păsări, în variantă "ultra modernă". În loc de pălărie şi paie, din loc în loc, printre rândurile de viţă de vie ies în evidenţă tunuri care funcţionează pe curent şi pe gaz şi care la fiecare 5 minute scot un zgomot asemănător celui de armă.

Bacul lui Niculae
Niculae a investit de altfel zeci de milioane de euro în Zimnicea. La doar 7 km de centrul de vinificaţie, pe malul Dunării, ies în evidenţă uşor rafinăria de bioetanol în care miliardarul a investit 100 de milioane de euro şi bacul care face legătura cu oraşul bulgar Siştov, bac pe care omul de afaceri l-a finanţat cu peste cinci milioane de euro.
Ca şi centrul de vinificaţie, şi hotelul de patru stele Inter, o construcţie modernă, face notă discordantă într-un oraş care dă impresia că a fost părăsit încă din faza de construcţie. Ba­cul nu funcţionează, chiar dacă a fost lansat în luna iunie, moment în care autorităţile bulgare l-au declarat pe Niculae cetăţean de onoare al oraşului Siştov.
"Bacul nu funcţionează pentru că bulgarii nu au terminat construcţia pe partea lor. Nu va fi destinat doar transportului de marfă, ci va transporta persoane, maşini, orice. Domnu' preşedinte l-a făcut în ideea că se închide podul pe la Giurgiu pentru renovare şi dacă începe transportul pe aici, om se face", este de părere un localnic aflat în apropierea barierei din faţa bacului.
Chiar dacă prin zonă nu trec decât angajaţii de la rafinărie, vameşul de lângă bacul lui Niculae este nevoit să stea ore întregi în mirosul înţepător de bioetanol, să păzească bariera spre bacul nepus încă în funcţiune, "întrucât este punct vamal şi este obligatoriu".
Pe lângă industrie şi agricultură Niculae a investit şi în industria ospitalităţii, deschizând cu ani în urmă un club pe malul Dunării, Disco Paradis şi hotelul din centrul oraşului, care are un restaurant, un bar şi terasă. În ziua vizitei la Zimnicea, doar una dintre mesele de pe terasă era însă ocupată de câţiva tineri din oraş. La câţiva zeci de metri, o terasă cu scaune de plastic roşu, improvizată la parterul unui bloc ocupat doar la primele două etaje, face concurenţă afacerilor lui Niculae, reuşind să adune oameni la trei mese.