A deprecia sau a nu deprecia cursul, întrebarea strategică pentru economia românească
Pe
4 octombrie 2004, cursul leu-euro era 4,12. Azi este 4,26 lei/euro,
cu 3% mai mare. Între timp inflaţia a fost 42%. Cât de sustenabil
este acest curs şi cât costă economia susţinerea lui? Dar cât ar
costa o depreciere abruptă? Intensificarea încleştării la nivel
mondial pentru protecţia economiilor şi sprijinirea exporturilor
prin deprecierea monedelor din ultimele săptămâni aduce în
prim-plan şi în România problema cursului de schimb.
Intensificarea încleştării la nivel mondial pentru protecţia
economiilor şi sprijinirea exporturilor prin deprecierea monedelor
din ultimele săptămâni aduce în prim-plan şi în România problema
cursului de schimb.
Tot mai mulţi oameni de afaceri şi analişti afirmă că economia se
sufocă în lipsa unei deprecieri a leului şi se întreabă cât ne mai
permitem să menţinem un curs de puţin peste 4 lei un euro, aproape
de nivelurile din 2004, deşi între timp inflaţia acumulată a fost
de 42%.
De doi ani BNR nu şi-a dezlipit ochii de pe piaţa valutară şi a
cheltuit mai bine de 4 miliarde de euro (potrivit estimărilor din
toamna trecută ale ING Bank) pentru a apăra leul. Asigurarea
stabilităţii cursului a fost principalul motiv al contractării
împrumutului extern de la Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea
Europeană, de aproape 20 miliarde de euro, care a suplimentat
rezervele de valută ale BNR.
Banca Naţională a calculat vinerea trecută un curs de 4,2672 lei
pentru un euro, cu numai 3,3% peste maximul anului 2004, de 4,12
lei. Dacă s-ar fi respectat corelaţia cu inflaţia, euro ar fi
trebuit să treacă de 5 lei.
Cei doi giganţi mondiali - Statele Unite ale Americii şi China -
scriu un nou episod în războiul deprecierii propriilor monede. În
timp ce China continuă să cumpere masiv dolari pentru a contracara
o apreciere a yuanului, în ciuda excedentului comercial enorm, în
America banca centrală (Fed) discută planuri pentru o nouă rundă de
măsuri de "relaxare cantitativă", care se traduce practic prin
tipărirea de monedă. Anunţul recent al Fed s-a văzut printr-o
depreciere a dolarului cu 7% în faţa euro, doar în luna
septembrie.
În România, exportul este, de la sfârşitul anului trecut, singurul
motor care trage pentru revenirea economiei, în timp ce consumul
intern rămâne foarte slab. Cererea internă de consum a continuat să
se contracte, pe fondul reducerii de salarii, al creşterii
şomajului, dar şi al restrângerii drastice a finanţărilor acordate
de bănci. Un leu mai slab ar ajuta exporturile, dar pe partea
cealaltă ar putea antrena o creştere a inflaţiei şi probleme mai
mari pentru cei care plătesc rate la creditele în valută.
Oamenii de afaceri şi unii analişti cer tot mai răspicat ieftinirea
creditului în lei - unde BNR are pârghii să intervină - chiar cu
preţul unei deprecieri a cursului. De patru luni BNR a îngheţat
dobânda-cheie la leu la 6,25% pe an, având de departe cea mai
ridicată dobândă dintre băncile centrale din regiune.
"Sunt necesare o serie de măsuri legislative care să reducă
importanţa exagerată a cursului de schimb în stabilirea preţurilor
finale în România. Aceste măsuri ar trebui să permită BNR să
tolereze o volatilitate mai mare a cursului şi, prin scăderea
dobânzii-cheie, să ducă la posibilitatea unei finanţări în lei
ieftină a României prin intermediul sistemului bancar", spune Radu
Crăciun, director de investiţii la Eureko Pensii. Creditul în lei -
atât pentru populaţie, cât şi pentru companii - nu reuşeşte să se
oprească din scădere, fiind în continuare preferate împrumuturile
în valută, din cauza diferenţialului de dobândă.
În dezbaterea privind opţiunile de politică monetară, analiştii din
băncile comerciale tind în ultima vreme să favorizeze abordarea
"prudentă" a BNR.
"Dacă nu se manifestă riscurile privind preţurile administrate şi
la produsele alimentare şi implementarea măsurilor de consolidare
fiscală, atunci BNR nu are de ce să majoreze dobânda. Dar dacă apar
tensiuni pe piaţa locală şi dacă preţurile la alimente încep să
urce, atunci BNR ar putea fi nevoită să majoreze dobânda. Deoarece
ne aşteptăm ca astfel de tensiuni să apară, anticipăm de asemenea
şi o uşoară majorare a dobânzii", spune Nicolae Covrig, economist
la Raiffeisen Bank, una dintre băncile locale de top. Bancherii au
însă interesul ca BNR să menţină dobânzile sus, pentru că un astfel
de context le permite obţinerea unor venituri mai mari, dar şi să
asigure stabilitatea cursului, pentru a nu amplifica problemele la
creditele în valută.
Şi faţă de dolarul american leul a înregistrat o apreciere chiar
mai puternică în anii trecuţi. În 2010 evoluţia s-a inversat, iar
dolarul a atins în iunie un maxim istoric la 3,56 lei, în
condiţiile în care în 2004 se tranzacţiona la 3,2 lei.
"Cursul leu - dolar ne-a influenţat pozitiv (anul acesta - n.red.).
Am avut stabilitate şi am avut diferenţe de curs favorabile.
Antibiotice are exporturi mai mari decât importuri", a spus Ioan
Nani, directorul general al producătorului de medicamente
Antibiotice Iaşi. Pachetul majoritar de acţiuni ale companiei este
deţinut de Ministerul Sănătăţii.
Anul acesta, compania a început exportul de produse finite către
Statele Unite iar în următorii doi ani estimează că livrările pe
această piaţă vor atinge 15 milioane de dolari.
Înainte de 2010, compania livra pe piaţa din SUA substanţe active
(folosite pentru producţia medicamentelor). Compania exportă şi în
Europa.
Întrebat dacă i se pare normal să lucreze cu acelaşi curs leu-dolar
ca în urmă cu cinci ani, Nani a răspuns: "Din păcate ne-am întors
în urmă cu cinci ani la nivelul economiei şi trebuie să repunem
economia în drepturi".
Recent şi omul de afaceri Viorel Cataramă, care controlează
producătorul de mobilă Elvila, a afirmat că susţinerea artificială
a cursului de către BNR i-a afectat businessul.
Pentru companiile care se bazează şi pe importuri, creşterea
cursului ar fi însă o problemă.
"Aproape 50% din costurile pe care le avem sunt generate de
materiile prime importate. Deşi exportăm 25% din producţie,
devalorizarea leului nu ne-ar avantaja. Pentru compania noastră
intervalul 4,2- 4,4 lei la un euro este cel optim", a declarat
Cristian Cornea, directorul general filialei locale a grupului
polonez Can-Pack, care deţine o fabrică de ambalaje din aluminiu în
Bucureşti, cu afaceri de 40 de milioane de euro.
Fabrica din România asigură 80-90% din cutiile de bere ale
Heineken, SABMiller, InBev sau Tuborg România. Can Pack exportă în
ţări precum Turcia, Grecia, Moldova şi altele.
El a mai spus că devalorizarea leului ar reprezenta un avantaj doar
pentru companiile care exportă produse fabricate din materii prime
luate din România şi nu aduse din import.
BNR este reticentă faţă de relaxarea politicii monetare. În tot
acest timp, banca centrală s-a arătat însă reticentă în a permite o
depreciere prea mare a cursului, în condiţiile în care economia
românească este expusă la riscul valutar, prin două canale
majore.
Pe de o parte, mulţi comercianţi - de la dealerii auto la
operatorii de telefonie mobilă, agenţiile de turism şi hotelierii
până la dezvoltatorii imobiliari - exprimă preţurile în euro,
astfel că orice creştere a cursului se vede instantaneu în evoluţia
preţurilor, alimentând inflaţia.
Totodată, această omniprezenţă a euro a determinat şi un apetit
ridicat din partea populaţiei pentru creditele în euro, pe care
bancherii le-au oferit cu mare largheţe.
În mod constant guvernatorul Mugur Isărescu a respins scenariul în
care Banca Naţională ar da drumul la "tiparniţă", argumentul
principal fiind fragilitatea stabilităţii preţurilor (inflaţia a
coborât pe palierul de o singură cifră abia în anul 2004).
Când însă cererea internă are perspective atât de slabe, mai are
BNR motive să fie preocupată de inflaţie?
Cum se poziţionează alte economii
emergente
Brazilia, o economie emergentă în plin avânt, se confruntă acum cu
o întărire foarte puternică a realului pe fondul intrărilor de
capitaluri speculative, care îi afectează însă competitivitatea
exporturilor. "Suntem în mijlocul unui război internaţional al
valutelor, o depreciere generală a monedelor. Este o ameninţare
pentru noi, deoarece ne afectează competitivitatea", spune Guido
Mantega, ministrul de finanţe brazilian. Realul brazilian s-a
întărit cu circa 35% în faţa dolarului de la sfârşitul anului 2008.
Investitorii speculativi caută acum pieţele care le asigură
randamente mai bune şi plasează acolo sume masive, în condiţiile în
care pot împrumuta dolari la dobânzi apropiate de 0%.
Ceva mai aproape de noi, în Ungaria se poartă un adevărat război
între banca centrală, care are trasat ca obiectiv asigurarea
stabilităţii cursului, şi guvern, care doreşte ieftinirea
creditului. Banca centrală păstrează dobânda la 5,25% pe an, în
timp ce inflaţia anuală a coborât la 3,7%, în principal din cauza
temerilor privind presiunile de depreciere a forintului. î