Isărescu, guvernatorul BNR: Greşesc cei care se leagă doar de cursul de schimb. Cursul este aproape o obsesie pentru români

"Nu am nicio îndoială că rata de schimb este aproape o ob­sesie pentru români. Me­dia îşi face datoria. Dar cel puţin mesajele să fie co­recte. Indiferent ce spun aici, sub o formă sau alta tot cursul îl scoate (în evidenţă - n.red.)", a spus guvernatorul Isărescu.
În ultima perioadă au apărut opi­nii atât din rândul oamenilor de afaceri, cât şi analişti care cer BNR să ieftinească creditul în lei chiar cu riscul unei deprecieri su­plimentare a cursului pentru a ajuta economia.
De la începutul crizei financiare pe plan local, în octombrie 2008, leul a pierdut circa 20% în faţa euro, care a urcat de la 3,7 lei la un vârf de 4,4 lei, atins în iunie anul acesta.
Totuşi, la nivelul actual, leul este cu numai 3% mai slab faţă de euro comparativ cu nivelurile din 2003 -2004, deşi între timp inflaţia pe plan local a fost de circa 50% (comparativ cu decembrie 2003).

Guvernatorul a reluat ideea importanţei controlului lichidităţii pentru banca centrală şi a explicat că BNR face acest control în funcţie de instrumentele pe care le are. El a explicat că banca centrală face emisiune şi controlul acestei emisiuni, al lichidităţilor, este o funcţie vitală de care depind mai toate echilibrele din economie.
"Dacă nu prea avem titluri de stat, cum este cazul nostru, şi avem valută, controlăm lichiditatea prin cumpărare - vânzare de valută. Tehnic vorbind, cei care se tot aven­tu­rează să citească operaţiunile BNR şi le lea­gă numai de cursul de schimb greşesc, pen­tru că nu este numai acest lucru. Nu tre­buie ca un curs de schimb flotant să fie neapă­rat fluctuant. BNR îşi face datoria con­trolând lichidităţile. Face un reglaj fin. Reuşeşte să păstreze echilibrele macro prin pârghii indirecte controlând lichidităţile."
Isărescu a spus că banca centrală a cumpărat euro de pe piaţa valutară în pri­mul trimestru şi a vândut valută în lunile ur­mă­toare, operaţiuni prin care a urmărit in­clu­siv gestionarea lichidităţii din piaţa interbancară.

Conform legii BNR îşi asumă obiectivul stabilităţii financiare, nu al creşterii economice.
Isărescu, care conduce BNR de 20 de ani, a afirmat că în prezent se înfiripă ideea unui obiectiv secundar, dar nu lipsit de im­por­tanţă, al băncilor centrale din Europa şi al BCE - stabilitatea financiară - obiectiv care ar trebui urmărit pe lângă stabilitatea preţurilor.
"Dezbaterea este în prezent dacă o ban­că centrală poate să aibă mai multe obiective şi să funcţioneze în mod eficient. S-a ajuns la con­cluzia că stabilitatea preţurilor nu are ca dividend obligatoriu - poate să îl aibă, dar nu este o condiţie suficientă -, stabilitatea finan­ciară. Şi criza actuală pare să dovedească cu prio­ritate cât de importantă este. Poţi să ai sta­bilitatea preţurilor, inflaţie redusă, dar nu în mod obligatoriu să ai şi stabilitate financiară."
Diminuarea inflaţiei nu poate fi realizată dacă sistemul bancar nu este solid, ceea ce presupune stabilitate financiară, iar Româ­nia s-a confruntat cu această problemă mult înainte de a deveni un subiect internaţional, în opinia guvernatorului BNR.
"Ne-a preocupat (stabilitatea financiară - n.r.) înainte de a deveni o chestiune internaţio­na­lă, pentru că am avut necazurile noastre aici. Din '98 - '99 ne-am dat seama că nu poţi să dai pre­ţurile în jos dacă nu ai un sistem bancar re­lativ so­lid. Am văzut problemele, în natura lor, pe viu."
Isărescu susţine că, fără a fi com­ple­mentare şi a se îmbina într-o armonie superbă, cele două obiec­tive - stabilitatea pre­ţurilor şi cea finan­ciară - nu sunt incom­patibile, însă nici perfect com­patibile şi îmbinarea lor este greoaie

Ce spun analiştii: Cursul şi-a jucat deja rolul
Cursul şi-a îndeplinit deja rolul corectiv, având în vedere că de la începutul crizei leul a pierdut aproape 30% în faţa euro, iar economia are acum nevoie de reforme structurale, spune Ionuţ Dumitru, econo­mistul-şef al Raiffeisen Bank şi preşedintele Consiliului Fiscal.
"Ne-am învăţat să avem competitivitate prin preţ, să atragem investitori şi să stimulăm exporturile printr-un curs slab. Dar nu ne gândim cum să îmbunătăţim. Nu ajuţi econo­mia cu depreciere de curs şi inflaţie, ci cu refor­me structurale. Deprecierea leului şi inflaţia ar fi scenariul alternativ negativ, ar fi efectul lipsei reformelor", spune Dumitru.
El consideră că leul se află aproape de nive­lul de echilibru justificat de fundamentele economice şi că o depreciere ar fi riscantă.
"Dacă pui în balanţă efectele pozitive şi negative, de la nivelurile actuale în sus, apar pro­bleme. Corelaţia dintre curs şi importuri şi ex­por­turi în România este mai complicată decât spune teoria. Exportatorii sunt afectaţi pe am­bele părţi (venituri şi costuri - n. red.), pentru că lohn-ul are încă o pondere mare în economie", apreciază Dumitru.
El admite că deprecierea cursului ar pune probleme şi băncilor, pentru că două treimi din creditele populaţiei şi companiilor sunt în valută. Totuşi, în cazul băncilor trebuie luat în calcul şi rolul acţionarilor (majoritatea grupuri financiare străine), care ar trebui să îşi asume res­ponsabilitatea pentru politicile din anii tre­cuţi şi să vină cu capital suplimentar, dacă este ne­voie. "Discutăm de o economie euro­izată des­tul de mult pe partea de credite şi de preţuri. O depreciere de curs afectează bilan­ţurile gos­po­dăriilor îndatorate în valută, ale companiilor în­datorate în valută, în ultimă instanţă, sis­temul bancar. Stabilitatea finan­cia­ră este cheie, ce ar însemna un faliment ban­car. Indi­ferent de mărimea băncii, s-ar crea un val emo­ţional".

Prognozele Raiffeisen Bank indică totuşi o depreciere moderată a leului în lunile următoare, până spre un curs de 4,4 lei/euro în martie, după care va coborî la 4,3 lei/euro în vara următoare.
Analistul independent Laurian Lungu, managing partner la compania de consultanţă Macroanalitica, spune că acţionarii ar trebui să îşi asume răspunderea pentru vulnerabilităţile portofoliului de credite, însă problema este acum prea mare pentru a fi tratată cu uşurinţă.
"O depreciere de curs ar afecta sistemul bancar, este vorba de capacitatea de a ram­bursa creditele în valută. Aici sunt riscurile cele mai mari. Este o piaţă liberă, dar dacă mulţi nu îşi mai rambursează creditele, atingi o masă critică. Sunt prea multe bănci care au făcut acelaşi lucru, nu mai poţi să gândeşti aşa", spune Lungu.