Chinezii au devenit prea puternici. Criticile americanilor nu îi mai ating

Secretarul Trezoreriei americane Timothy Geithner şi-a îndemnat omologii din Europa, Canada şi Japonia să ia parte la eforturile de a convinge China să permită aprecierea monedei sale locale, yuanul, un factor crucial în corectarea dezechilibrelor comerciale care ameninţă procesul de redresare a economiei mondiale, scrie The New York Times.

Totuşi, recenta reuniune anuală a FMI s-a încheiat cu declaraţii moderate în care se făcea referire indirectă la tensiunile de ordin monetar existente la nivel mondial.

Situaţia indică dificultatea asigurării unei cooperări economice la nivel internaţional la doi ani după declanşarea crizei financiare.

Mai presus de orice, spun oficialii, criza a schimbat polul de influenţă de la cele mai bogate puteri către Asia şi America Latină, ale căror economii au făcut faţă crizei mult mai bine decât cele din Statele Unite, Europa şi Japonia.

"Acesta este sfârşitul unui model în care şapte economii avansate pot lua decizii pentru întreaga lume, fără ţările emergente. Ne place sau nu, trebuie să acceptăm acest lucru", a declarat un oficial european.

Dezbaterea referitoare la evaluarea monedelor este crucială. Liderii mondiali sunt de acord că pentru ca economia mondială să fie mai stabilă, dezechilibrele dintre ţări creditoare precum China şi Germania şi ţări debitoare ca Statele Unite şi Marea Britanie să fie eliminate. Acest lucru va contribui la crearea de locuri de muncă în Statele Unite şi la reducerea ameninţării inflaţiei şi creşterilor artificiale ale valorii activelor în China.

Noua situaţie a afectat cel mai vizibil Statele Unite, care fac cele mai mari presiuni în scopul modificării poziţiei Chinei. În general, europenii au o atitudine mai moderată cu privire la China.

Există mai multe motive pentru care nu s-a ajuns până acum la o poziţie unificată privitoare la problema monedei chineze.

În primul rând, China a reuşit să respingă criticile privitoare la politicile sale monetare angajându-se la un ritm gradual de apreciere a monedei şi atrăgând atenţia asupra altor surse ale dezechilibrelor mondiale.

În al doilea rând, cea mai dificilă parte a crizei a trecut şi multe ţări sunt acum mai preocupate de propriile economii.

Ceea ce complică situaţia este disputa dintre Statele Unite şi Europa cu privire la modificarea reprezentării în cadrul FMI, Statele Unite dorind ca statele emergente să aibă o reprezentare sporită şi prin urmare şi o responsabilitate mai mare, în timp ce Europa ezită să renunţe la o parte din poziţiile deţinute.

În plus, din perspectiva multor ţări, Statele Unite nu se mai bucură de suficientă influenţă pentru a creiona politica mondială. În cadrul unui discurs recent, Geithner a acuzat China de declanşarea unui ciclu de "nonapreciere competitivă", în care ţările blochează aprecierea monedelor locale pentru a-şi sprijini exportatorii. Economiştii au avertizat că acest tip de politică poate duce la un război monetar distructiv. Alţi oficiali şi-au exprimat temerile că Statele Unite contribuie la rândul lor la dezechilibrul monetar: banca centrală a adoptat o politică monetară expansionistă şi a contribuit la devalorizarea dolarului în raport cu alte monede.

Edwin M. Truman, fost oficial al Fed, a declarat că deşi Europa şi Japonia vor ca yuanul să se aprecieze, acestea nu vor ca "dolarul să se deprecieze în paralel".

În cadrul strategiei adoptate, Statele Unite susţin că China va avea, de asemenea, de câştigat de pe urma aprecierii yuanului.

Conform multor economişti, s-ar reduce riscul inflaţiei şi al bulelor de active, iar creşterea ar fi reorientată dinspre exporturi şi zone de coastă către cerere internă şi regiuni rurale sărace ce au nevoie de dezvoltare.

James D. Wolfensohn, fost preşedinte al Băncii Mondiale, arată că fiecare tabără are dreptate. "China trebuie să-şi menţină economia pe creştere şi are dreptate spunând că nu va permite altora să-i conducă economia, iar pe de altă parte, noi avem dreptate spunând că China ar trebui să suporte o parte a poverii şi să dea dovadă de oarecare leadership".