Opinie Florin Pogonaru: „Abuzul de cotă unică“ poate duce la dispariţia cotei unice

În ultima vreme dinspre mediul politic se dezvoltă ideea reducerii cotei unice la 12%, ca măsură de stimulare a creşterii economice. Desigur, gândind desprins de contextul actual al economiei româneşti, orice măsură de reducere a fiscalităţii este bine venită pentru mediul de afaceri. Ea se duce indirect şi în relaxarea fiscalizării salariilor mari.

Întrebarea este dacă aceasta este prioritatea pe linia restructurării sistemului fiscal şi dacă nu cumva consecinţele politice ale adoptării acestei măsuri ar deschide o cutie a Pandorei cu urmări dezastruoase asupra înseşi existenţei cotei unice.

În structurarea unui răspuns, prima observaţie asupra căreia există consens în mediul de afaceri este că, fiscalitatea în România este puternic dezechilibrată, munca fiind taxată excesiv.

Prioritatea absolută este reducerea taxării muncii, nu a capitalului. Dacă reducerea şomajului prin crearea de locuri de muncă este obiectivul fixat pentru ieşirea din criză, atingerea lui trebuie să înceapă cu reducerea CAS-ului. Aceasta are ca efect imediat stimularea de noi angajări şi creşterea nivelului colectării taxelor.

Este un loc comun faptul că nivelul excesiv al CAS-ului a dus la utilizarea unor vehicule legale de taxare eficientă a muncii (microîntreprinderile, drepturile de autor etc). Probabil că uneori s-a făcut abuz, pe principiul că un abuz (nivelul excesiv al CAS-ului) atrage alt abuz. Prin reducerea taxării muncii abuzul de utilizare a vehiculelor de taxare eficientă ar deveni neinteresant pentru agenţii economici.

În al doilea rând, un sistem dezechilibrat de taxare a muncii în raport cu capitalul determină conversia CAS-ului în impozit pe dividende. Aceasta se realizează, spre exemplu, prin crearea de către angajatori a posibilităţii ca salariaţii să cumpere, pe perioade determinate, acţiuni ale companiei în care lucrează.

E uşor de imaginat că o scădere a cotei unice fără reducerea substanţială a CAS-ului ne va transforma din nou în "ţara cu cei mai mulţi acţionari după America" (am mai fost în această postură cu ocazia "Marii privatizări de masă").

La nivel european acest procedeu este deja considerat abuz de drept.

Din punct de vedere politic consecinţele ar fi dezastruoase atât în contextul intern, cât şi european.

Intern, ar da argumente oponenţilor cotei unice şi ar fi perceput ca un abuz "al bogaţilor împotriva angajaţilor". Pe plan european ar fi perceput ca dumping fiscal şi ar naşte presiuni diplomatice - acum existente doar la nivel de sugestii - pentru desfiinţarea cotei unice.

Principiul conform căruia "prea binele e duşmanul binelui" ar mai fi confirmat încă o dată.

Florin Pogonaru este preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România şi membru în boardul BCR.

Prezentul articol reprezintă numai opiniile autorului şi nu angajează în niciun fel organizaţiile cu care acesta este asociat.