Ispita colecţionarului de cursă scurtă/ de Remus Andrei Ion

Piaţa de artă de toamnă oscilează între 15 lei şi 50.000 de euro. Un ceai, potrivit pentru octombrie, poate fi sorbit din ceşti de porţalan japonez - cinci bucăţi costă doar 50 de lei la Alis. Un colecţionar mai singuratic îşi poate face planurile de achiziţii savurând un ceai englezesc dintr-o ceaşcă de porţelan aurit, care se licitează de la doar 15 lei. Sume fără precedent pentru licitaţiile publice. În aceeaşi seară au provocat colecţionarii lucrări puternice semnate Cornelui Baba - un portret, Steriadi, Cumpăna - o acuarelă cu tonuri jucăuşe - "Peisaj cu biserică", Pacea, Alin Gheorghiu, Vânătoru, Băncilă, Theodorescu Sion - "Natură moartă cu dantelă", Aman, Iser - "Cu barca prin Deltă", Stoenescu - "Portret de băiat" din 1939, Petre Velicu....

Cei 15 lei pentru ceaşca de ceai din porţelan englezesc aurit sunt la fel de reali precum recordurile înregistrate de piaţa de artă în vremea crizei: doar în acest an s-au cumpărat câte şase picturi de Luchian sau Tonitza, la care se adaugă propunerile Artmark (28 octombrie) "Crâng la Brebu" respectiv "Nud culcat", cinci lucrări ale lui Ţuculescu, iar Goldart o licitează şi pe a şasea: "Mahala în Bucureşti", evaluată la 100.000 de lei, patru Pallady de excepţie şi urmează la Artmark "Fumătoarea de opiu" - un superlativ al licitaţiei de toamnă, unde concurează cu un Nicolae Grigorescu eco, "Trandafiri sălbatici", ambele lucrări fiind evaluate spre 50.000 de euro.
Petraşcu este campion, cu 11 piese adjudecate, plus o lucrare excepţională, de muzeu, la Goldart, "Privind de gravuri". În recorduri s-a specializat Artmark, cu fabuloasa performanţă de a avea doar 15 lucrări nevândute la licitaţia de impresionism la care au asistat sute de persoane... Spectacolul continuă, licitaţiile chiar merită să fie un spectacol, iar atragerea publicului spre piaţa de artă va duce la creşterea numărului de colecţionari. Important este dacă ei sunt colecţionari de cursă lungă sau de moment, de conjunctură.
Cifrele tot mai des promovate în legătură cu piaţa de artă atrag atenţia asupra investiţiei, randamentelor financiare şi mai puţin asupra anturajului spiritual, cultural care se construieşte în jurul unor opere de artă. Criza aduce pe piaţă lucrări de artă cumpărate poate cu generaţii în urmă pentru frumuseţea lor. Şi tot criza aduce spre artă oameni cu bani care caută o marfă sigură. Artmark a dezvoltat o strategie de marketing care atrage la licitaţii personaje cu venituri promiţătoare şi care şi-ar permite şi intrarea în suita colecţionarilor. Pentru un astfel de public, tot mai numeros, ofertele trebuie să fie cel puţin interesante, iar adunarea pieselor nu este deloc uşoară. Poate că şi acesta este unul dintre motivele pentru care s-au destrămat şi se vor mai destrăma colecţiile mici şi mari adunate în anii când operele de artă nu erau vânate prin casele burgheziei.
Circulaţia operelor de artă este provocată în primul rând de negustori, fenomenul este inevitabil şi poate fi de succes pe timp de criză... Alis, etalon al pieţei de artă ani de-a rândul, vinde piese de 15 lei şi cu eficacitate de sub 50% din lucrările licitate, dar menţine şi o interacţiune directă cu masa misiţilor şi negustorilor. Goldart, care a ales bine calea promovării prin comunicate, este încă prea cuminte şi ajunge destul de greu la publicul larg, la investitorii "providenţiali". Artmark îşi menţine motoarele turate şi, pe de-o parte, atrage public la spectacolul licitaţiilor, iar pe de altă parte, "scoate" din case lucrări importante pentru care îşi oferă timp pentru a le arvuni, uneori chiar înainte de licitaţie... Monavissa, pe tăcute, tocmai a avut o licitaţie cu 111 cărţi de artă, urmată de secţiunea plastică, unde cap de afiş a ajuns doar o lucrare a lui Sabin Bălaşa...
Ce-ar fi dacă s-ar organiza o mare licitaţie la care să colaboreze toate casele de licitaţii importante? Ar avea succes? Greu de dat un răspuns, pentru că piaţa este animată acum de mulţi colecţionari de cursă scurtă, care urmăresc plasamente, vor să înveţe cum să cumpere azi o marfă care, peste cinci-zece ani, să le aducă un profit mai mare decât depozitele din bănci. Un mare colecţionar nu cumpără decât foarte rar scump, el caută mai degrabă lucruri care îi plac, pentru care negociază "preţul corect", nedorind să facă o achiziţie-record. Când are de luat o lucrare cu adevărat memorabilă, ţese în jurul ei un întreg şir de poveşti şi intrigi, spuse şi nespuse, pentru a se impune în faţa eventualilor rivali... Aşa era, cel puţin, pe vremea lui conu Zambaccu şi a doctorului Dona... Ei ar fi băut ceai din ceaşca de 15 lei dacă asta presupunea şi contemplarea unei opere în care simţeau puterea unei capodopere.
Pe piaţă ajung în fiecare lună sute de lucrări de artă. O parte dintre ele se vând doar întâmplător. Destul de multe dintre aceastea, cu evidentă performanţă artistică, merită să fie repere pentru câte o colecţie... de cursă lungă. Inevitabil, casele de licitaţii trebuie să devină mai riguroase şi mai stabile, vor lucra în favoarea colecţionarilor, şi a celor care vând şi a celor care cumpără, şi mai puţin după indicii sau incidente ale negustorilor. De ce este Petraşcu un artist mai important decât Ressu, dacă recordul absolut pe piaţă este totuşi un Ressu? De ce picturi ale lui Tonitza, Pallady, Ţuculescu, Petraşcu au ajuns să se vândă peste Nicolae Grigorescu? De ce o acuarelă a lui Schweitzer Cumpăna poate fi peste cele ale lui Iser (nu mai scumpă, dar mai arăgătoare pentru amatorii unui anumit stil)? Cum de Steriadi are atâtea lucrări refuzate în acest an? Cine poate spune cât de scumpe ar merita să fie lucrările lui Ţuculescu, din moment ce preţul maximal plătit a fost de 80.000 de euro ("Păunii privirilor"), dar cererea a fost de 300.000 de euro pentru "Dramă folclorică", în urmă cu mulţi ani? Andreescu face peste 200.000 de euro, aşa cum s-a cerut pentru un portret la Goldart? Poate fi mai valoros decât Tonitza, Pallady, florile lui Luchian sau "Aişe" a lui Ressu?
Piaţa de artă a făcut minuni pentru artişti precum Nicolea Enea, Gheorghe Nichita şi mai ales Jean Cheller. I-a preluat bine şi pe Horia Bernea, Paul Neagu, Spiru Vergulescu, plus Ştefan Câlţia, Petre Velicu, Mircea Roman sau Dan Perjovschi, care tocmai a debutat la Alis cu desene din anii '80. Mereu, în urma cifrelor, a randamentelor, rămân colecţionarii de cursă lungă şi mai ales capodoperele...

Artalicitata.blogspot.com

Calendar licitatii
24 octombrie - GOLD ART
28 octombrie - ARTMARK
2 noiembrie - ALIS
7 noiembrie - GOLD ART
16 noiembrie Alis
18 noiembrie - Artmark, licitaţia de sculptură

În imagini: 1. Ceaşcă şi farfurie pentru ceai, porţelan englezesc aurit. Preţ de pornire: 15 lei; 2. Ion Ţuculescu - "Mahala în Bucureşti", ulei /carton, semnat, datat (19)39 stânga jos, 51 x 65,3 cm. Estimare: 90.000-100.000 lei; 3. Dan Perjovschi (n.1961) - "Personaje", trei desene semnate şi datate 31 ian; 1 şi 2 febr. 1988, tuş, 21 x 28,5cm fiecare. Preţ de pornire: 6.000 lei; 4. Petre Velicu (n. 1950) - "Compoziţie cu personaje", semnat dreapta jos cu negru, ulei pe pânză, 65 x 54cm. Preţ de pornire: 8.000 lei; 5. Eustaţiu Stoenescu - "Portret de băiat", semnat stânga sus cu ocru, ulei pe pânză, 46,5 x 35,5cm, datat 1939. Preţ de pornire: 40.000 lei; 6. Corneliu Baba - "Pont-Neuf", ulei pe pânză lipită pe carton, 33 x 41 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, Baba, (19)78. Valoare estimativă: 9.000-14.000 euro; 7. Horia Bernea - "Clopotniţă", acuarelă pe hârtie, 38,5 x 57 cm, semnat şi datat mijloc jos, cu gri, Bernea, sept. (19)88. Valoare estimativă: 1.500-2.500 euro; 8. Theodor Pallady - "Fumătoarea de opiu", ulei pe carton, 47 x 60 cm, semnat dreapta jos, cu negru, T. Pallady. Valoare estimativă: 35.000-50.000 euro