Japonia, povestea decăderii unei economii. Se poate repeta scenariul şi în Occident?

Pe scurt istoria economică a Japoniei arată aşa: un boom fără precedent în anii '80, urmat de o cădere la fel de rapidă precum creşterea din deceniul următor. De atunci economia arată ca un muribund, nereuşind să înregistreze creşteri economice puternice.

Masato Y. este unul dintre japonezii de clasă medie care în urmă cu douăzeci de ani stârneau invidia celor din jur. Deţinea o mică afacere, cumpărase un apartament în valoare de 500.000 de dolari (355.000 de euro), îşi petrecea vacanţele în Hawaii şi conducea ultimul model de Mercedes, scrie The New York Times.
Treptat însă, şi-a redus numărul vacanţelor, după care a renunţat la ele cu totul; şi-a vândut maşina pentru o alta mai ieftină, de producţie japoneză; iar anul trecut şi-a vândut apartamentul pe un sfert din preţul cu care îl achiziţionase, cu toate că încă mai are de plătit la ipoteca contractată acum 17 ani. "Japonia era atât de stră­lucitoare odată. Acum însă toţi trebuie să trăiască subjugaţi în întuneric", a spus Masato, cu rugămintea de a nu i se dezvălui întregul nume pentru că nu îşi poate achita ipoteca în valoare de 110.000 de dolari (78.000 de euro). Are dreptate: Japonia era, într-adevăr, strălucitoare până să fie afectată de criză.

S-a întors roata
Puţine ţări au avut în istoria recentă o schimbare atât de bruscă a economiei precum Japonia. Povestea de succes datorită speculaţiilor la bursă şi celor imobiliare din anii '80 s-a sfârşit la începutul deceniului următor, atunci când bubble-urile au început să se spargă. De atunci, nici cheltuielile guvernamentale enorme şi nici dobânzile mici nu au putut readuce Japonia pe linia de plutire. De aproape o generaţie, ţara a fost prinsă într-un proces de creştere anemică a economiei şi o spirală a scăderii de preţuri " deflaţie -, care a transformat-o dintr-un monstru economic într-o umbră a uneia dintre cele mai competitive economii.
Acum, când Statele Unite şi alte ţări vestice se chinuie să îşi revină din criza imobiliară şi din cea a datoriilor, tot mai mulţi economişti indică repetarea sce­nariului japonez, în ciuda eforturilor făcute de băncile centrale precum cea a SUA care pompează bani în economii pentru a le redresa.
Există temerea că Statele Unite vor cădea în capcana "japonificării" - situaţia în care populaţia refuză să mai consume, marile corporaţii sistează investiţiile, iar băncile nu mai trimit bani în economie. Această temere este amplificată de presiunea politică pentru reducerea deficitelor bugetare şi a cheltuielilor publice, spun unii analişti care explică situaţia prin naşterea unui cerc vicios în care preţurile scad, oferta locurilor de muncă este pe zi ce trece tot mai slabă, consumul îşi pierde considerabil din avânt, iar companiile taie cheltuielile şi renunţă la planurile de extindere.

Se repetă sau nu scenariul?
"Dar noi nu suntem Japonia", ripos­tează Robert Hall, profesor de economie la Stanford. "În America ceea ce trebuie să facem este să găsim modalităţi prin care oamenii să fie convinşi din nou să consume şi să investească", a mai spus Hall. Economistul este însă contrazis. "SUA, Marea Britanie, Spania şi Irlanda vor ajunge să trăiască ceea ce a trăit Japonia în urmă cu mai bine de zece ani", este de părere Richard Koo, economist-şef la banca de investiţii Nomura, care a publicat recent o carte despre lecţiile care trebuie învăţate de la Japonia. "Milioane de oameni şi companii văd cum li se înrăutăţeşte situaţia financiară şi folosesc panicaţi banii gheaţă pentru a-şi achita datoriile, în loc să împrumute şi să cheltuiască pentru consum", a adăugat el.
Diminuarea aspiraţiilor înalte ale Ja­poniei poate fi sesizată la o scurtă plimbare pe străzile din Tokio, unde "microcasele" au devenit populare în rândul tinerilor care
nu-şi mai permit nici măcar să locuiască cu părinţii lor, fără să mai încapă vorba de securitatea locului de muncă pentru contractarea unui credit imobiliar. Aceste case cu alura unor cutii de chibrituri sunt construite pe fâşii de pământ care abia oferă loc de parcare pentru un vehicul cât mai mic, dormitoare cât o debara, băi cât o valiză şi bucătării minuscule, toate dând mai curând impresia unui submarin. "Aceasta este modalitatea cea mai uşoară de a deţine o locuinţă în condiţii de viitor incert", a spus Kimiyo Kondo, manager general la compania Zaus din Tokio care se ocupă cu construirea "microcaselor".
Pentru mulţi japonezi sub 40 de ani este dificil de înţeles schimbarea bruscă a condiţiilor de viaţă după ce Japonia era pe cale să monopolizeze majoritatea indus­triilor americane (de la cele auto la cele de calculatoare), yenul japonez atinsese valori inimaginabile, iar companiile japoneze dominau întregi industrii câştigând "trofee" precum studiouri de film americane (Universal Studios şi Columbia Pictures), cluburi de golf (Pebble Beach) şi embleme imobiliare (Rockefeller Center).