De ce a fost rău când a fost majorată TVA şi nu este bine când ar urma să fie micşorată?

Când TVA a fost majorată, în vară, de la 19% la 24% acest lucru s-a văzut două luni mai târziu în preţuri. Oamenii de afa­ceri au reacţionat pe măsură. Majorarea TVA va con­duce la creşterea preţurilor, la inflaţie, la şomaj şi evaziune fiscală, au susţinut ei, ceea ce de altfel se şi întâmplă.

Un prim efect îl va reprezenta creşterea cu minimum 5% a preţurilor în industria alimentară, susţinea atunci Sorin Minea, preşedintele patronatului din industria alimentară Romalimenta: "Toate preţurile vor creşte cu minimum 5%. Acum avem cea mai mare TVA din Europa la industria alimentară". Preşedintele patronatului Rompan, Aurel Popescu, afirma: "Această creştere a TVA nu este un element de cost, ci o taxă adăugată, pe care nu o pot suporta producătorii, care oricum sunt la limita de cost". Viorel Micula, proprietarul grupului de firme European Drinks, susţinea: "Toate taxele care cresc trebuie suportate de cineva. Cine altcineva să le suporte, dacă nu consumatorul final?". Analiştii economici au mers pe aceeaşi linie. Acum, unii dintre aceştia au pus sub semnul îndoielii beneficiile reducerii TVA. Cum se explică?

Creşterea preţurilor produselor alimentare în septembrie a dus inflaţia anuală la 7,77%, un maximum al ultimilor doi ani, iar acest lucru a fost pus nu doar pe seama unui an agricol mai modest, ci şi pe seama majorării TVA. Însă şi la bugetul de stat acest lucru s-a simţit.
Încasările din TVA s-au ridicat în august, cea de-a doua lună în care s-a aplicat TVA de 24%, la 3,6 mld. lei (850 mil. euro), în creştere cu 9,4% faţă de nivelul de 3,2 mld. lei din iulie. Faţă de august 2009, creşterea a fost de 40%.
O diminuare a TVA la produsele de bază va conduce la o diminuare a veniturilor bugetare pentru că administraţia se va confrunta cu o creştere a cererilor de rambursare a TVA. ZF a calculat această pierdere la 800-850 mil. euro anual, în vreme ce Guvernul estimează pierderile bugetare la aproximativ 460 mil. euro.
Însă, până la urmă, acest lucru nu este benefic pentru cumpărător întrucât ar trebui să conducă, teoretic, la scăderea preţurilor alimentare şi, pe cale de consecinţă, la stimularea consumului care se va vedea în încasările din TVA?

Majoritatea ţărilor din UE practică o TVA redusă la alimente. România are TVA redusă la 9% la medicamente şi carte şi o TVA de 5% la locuinţele cu preţuri sub 380 mil. lei cumpărate de la persoanele juridice.
"Nu este niciodată rău când scad taxele în momentul în care serviciile publice funcţionează normal. Însă, la noi, lucrurile stau altfel şi cel mai important impact va fi asupra deficitului bugetar. Acele scăderi la buget trebuie completate din altă parte. Este adevărat, chestiunea cu taxele diferenţiate se practică peste tot în lume. Dar astfel de sisteme perturbă echilibrul şi duc la disfuncţionalităţi", susţine analistul economic Aurelian Dochia. El dă exemplul anilor '90, când statul controla preţurile la alimente în vreme ce alte preţuri erau liberalizate: "Taxele diferenţiate conduc la un comportament deviant. În anii '90 oamenii cumpărau pâine şi o dădeau la animale pentru că era mai ieftină decât furajele care aveau preţurile liberalizate. Nu spun că se va ajunge chiar aici, pentru că depinde în ce măsură o scădere a TVA se va reflecta şi în preţuri. Foarte probabil unii vor prefera să menţină preţurile şi să-şi rotunjească veniturile".
Pe de altă parte, afirmă analistul, Franţa sau Germania practică o TVA redusă la alimente, dar această piaţă reprezintă doar 10-12% din PIB, în vreme ce în România ea este cea mai importantă sursă de venit a bugetului: "Când ponderea este mică, impactul este minor. Mai apoi, o diferenţiere de taxare, dacă va avea efecte pozitive asupra consumatorului, se va răsfrânge şi asupra producătorului pentru că nu toate, ci doar unele industrii sunt avantajate. Până la urmă, depinde ce fel de politică vrei să ai şi ce industrii să încurajezi. Vrei să avantajezi agricultura? Agricultura a fost masiv subvenţionată, dar nu a progresat deloc. Sigur, în Parlament, s-a votat cu gândul la electorat care aplaudă astfel de măsuri, dar nimeni nu vede consecinţele negative care sunt mai puţin vizibile. Deficitul bugetar? Nu este treaba noastră!" Observaţii similare au făcut şi economistul-şef al BCR, Lucian Anghel, şi economistul-şef al ING, Nicolaie Chideşciuc.

Oamenii din industria de profil: reducerea TVA, o gură de oxigen
Oamenii din industria de profil cred însă altceva. "Lipsa de reacţie din industria alimentară e dată de neîncredere, pentru că nimeni nu-şi face calcule acum că această lege va intra în vigoare", spune Raul Ciurtin, preşedintele producătorului de lactate Albalact, cel mai mare jucător cu capital românesc din industria laptelui, estimată la un miliard de euro anual.
Ciurtin explică însă că reducerea TVA-ului la alimentele de bază la 5% ar însemna o reînviere a consumului de alimente, ar ajuta puterea de cumpărare "afectată grav" de climatul actual.
Mai mult, acţionarul producătorului din Alba Iulia explică faptul că preţurile ar coborî în urma unei astfel de decizii, mai ales că şi în prezent majoritatea producătorilor apelează foarte des la promoţii pentru a-şi menţine cât de cât stabile volumele de vânzări. "Scăderea consumul i-a făcut pe mulţi producători să-şi crească ritmul promoţiilor."
Şi Radu Timiş, care deţine alături de soţia sa afacerea CrisTim, cel mai mare producător local de mezeluri, spune că reducerea TVA la alimentele de bază ar fi o "mică speranţă dată oamenilor" şi consideră că nici statul nu va pierde atât de mult cum se anticipează din această măsură. "Ar putea scoate la lumină piaţa neagră, care se ştie că este peste 50% din exact pieţele pe care se doreşte aplicarea acestei taxe. În plus, să ne uităm şi cât este TVA-ul în celelalte state europene la alimentele de bază", afirmă Timiş.
Grigore Horoi, vicepreşedintele Agricola Internaţional, una dintre cele mai importante companii din industria cărnii de pasăre, spune că există o presiune foarte mare pe industria alimentară pentru că nu se mai primesc subvenţii; "Când se primeau subvenţii, preţurile la raft, care aveau TVA de 19%, erau cu 25% mai mici decât media europeană. Practic, subvenţia se ducea la raft. Acum a dispărut subvenţia şi producătorii au fost nevoiţi să ţină cât mai redus preţul. Dacă s-ar fi aprobat diminuarea TVA, ceea ce ar fi fost o adevărată minune, efectele s-ar fi văzut în dispariţia evaziunii, în creşterea consumului". Horoi crede că resursele atrase la buget ca urmare a creşterii con­sumului ar fi echivalat pierderile din diminuarea TVA: "De diferenţa asta de TVA avea nevoie industria, ar fi fost ca o gură de aer. Preţurile nu ar fi scăzut, dar o parte din acest procentaj s-ar fi reflectat în men­ţinerea preţurilor. În condiţiile actuale vor mai rămâne doi-trei pro­ducători. Mai puţină producţie înseamnă automat preţuri mai mari, iar asta se va vedea în piaţă începând din prima jumătate a anului viitor. Ne vom da seama că nu am gestionat o industrie în care s-a investit foarte mult".