Cum s-a împărţit patrimoniul sindicatelor: 2,3 mld. $ şi cel puţin 21.000 de imobile

Înainte de 1989, România era ţara unui singur om, a unui singur partid, a unui singur sindicat. Aproape că nu exista român să nu fie membru UGSR, un sindicat mamut cu o istorie întinsă pe aproape un secol şi un buget pe mă­s­ură: toată lumea cotiza, volens-nolens, la fondul acestuia, cu 1% din venituri. Re­voluţia a găsit Uniunea Generală a Sin­dicatelor din România cu 8 mi­lioa­ne de membri - plătitori, conturi im­presionante şi bogăţii considerabile. Ştirile Pro TV au încercat să arate ce s-a întâmplat cu patrimoniul sindica­telor, după două decenii, printr-o anchetă difuzată în cadrul emisiunii "România, te iubesc!".

Mai precis, la Bancorex şi BNR, UGSR dispunea în 1989 de 4,7 miliar­de de lei (peste 300 de milioane de dolari) şi 2 milioane de dolari. Cărţi, tablouri, chiar şi un vapor. Şi 21.000 de imobile: 55 de case de cultură, 19 cluburi sin­di­cale, 17 case de odihnă şi trata­ment, însemnând nenumărate hoteluri şi vile, zeci de sedii, peste 400 de apartamente, garaje, sute de baze sportive, toate adunate din 1906 încoace.
La aşa avere, şi teama că ea va fi risi­pită a apărut la scurt timp după decembrie '89, iar temerile de atunci s-au dovedit a fi justificate.
"Vă spun sincer, un moment de tea­mă a fost acela când am avut o reu­niune cu diverşii lideri de federaţii, de confederaţii, chiar sindicate mari din ţară şi veniseră la propriu cu valizele du­pă bani. Să-şi ia partea din patri­moniul UGSR-ului şi încercau aproape să mă linşeze", a spus Victor Ciorbea, fost lider sindical la începutul anilor '90, devenit apoi primar al Capitalei şi premier pentru un an.

Încă din 1990 au început să apară noi sindicate, federaţii, confederaţii, toa­te libere. Şi toate jinduind la câte o bu­căţică din patrimoniu. Încetul cu în­ce­tul, miliardele şi activele UGSR au dis­părut. O primă tentativă de a salva con­turile UGSR a fost făcută la înce­pu­tul anului 1990, când premierul Petre Roman a blocat conturile.
În ciuda faptului că atunci s-a hotă­rât că sindicatele au doar drept de ad­mi­nistrare a bunurilor moştenite, nu şi de vânzare a lor, banii au fost "retraşi" din conturi, locuinţele s-au "vândut", ba­zele sportive şi garajele au fost "re­tro­cedate", iar hotelurile din staţiuni au ajuns la "patroni".

Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa, recunoaşte că o parte din banii de atunci au dispărut nejustificat, dar nu pare îngrijorat, vorbind cu aceeaşi re­laxare şi despre dispariţia imobilelor, care s-au împărţit după ce "cashul" a dispărut. "Prada a trebuit împărţită la mai multe guri. În 1994, la masa bo­gaţilor au apărut 2 confederaţii sindi­cale noi - BNS şi CSDR care alături de CNSLR Fră­ţia şi Alfa au luat câte ceva din bu­nu­rile imobile ale UGSR. Din nou miş­ca­re dubioasă, având în vedere că, prin le­ge şi prin statutul sindica­te­lor, înstrăi­na­rea acestor bunuri era interzisă. Mai ales că UGSR nu a fost niciodată desfi­in­ţată, aşa cum prevede legislaţia sau prin lege. În România însă se poate."
Principalii beneficiari au fost liderii primelor sindicate postrevoluţionare. La momentul respectiv existau 27 de con­federaţii sindicale, însă doar o parte au ajuns la bani, iar cele care i-au luat atunci au rezistat până în prezent.
Prima şi cea mai mare dintre ele este CNSLR, condusă în 1990 de Vic­tor Ciorbea.

Marea împărţire a fondurilor a început în 1991, odată cu instalarea în frun­tea guvernului a lui Theodor Sto­lojan. La pomană au participat Victor Ciorbea din partea CNSLR, Miron Mi­trea (fost ministru al transpor­turilor în Gu­vernul Năstase) de la CSI Frăţia şi Bog­dan Hossu din partea Cartel Alfa. Cu o semnătură şi o ştampilă, zecile de milioane de dolari au luat drumul altor conturi.
"1990 este un an dominat de un vid de putere şi de un vid legislativ. Din acest motiv, anul 1990 este anul în care s-au întâmplat tot felul de năzbâtii. Tot felul de anomalii. Atunci cei care aveau autoritatea, indiferent că se aflau pe parte guvernamentală sau că repre­zentau diverse structuri, considerau că tot ceea ce a fost legislaţie în trecut nu mai e valid, nu se mai aplică şi pe vidul ăla legislativ îşi pot permite orice", susţine Dumitru Costin, liderul BNS.
Miron Mitrea, unul dintre cei mai influenţi politicieni, a fost un jucător important în tranzacţionarea patrimo­niu­lui UGSR. În prezent, el are o ver­siu­ne ine­dită despre evaporarea banilor.

"Ce s-a întâmplat cu banii ăia? Au rămas în cont la CNSLR până când 4,2 miliarde sau cât ajunsese nu mai valorau nimic. Cei 4,2 miliarde, aproa­pe 300 de milioane de dolari, cam atât era valoarea lor în '90, au rămas în con­turi, s-au devalorizat, au fost ca ba­nii de maşină, 5.000 de lei de maşină, de Dacie", spune Mitrea.
Întrebat de reporterul Pro TV dacă ar fi dispus să pună la dispoziţie chel­tuielile pe care le-au făcut atunci con­federaţiile din acei bani, Marius Petcu, liderul CNSLR Frăţia, a răspuns: "Nu sunt în măsură să vă pun la dispoziţie decât ceea ce am preluat eu pe linia CNSLR-ului. Arhiva UGSR este deţi­nu­tă de mine, dar nu am acces la ea fără acordul celorlalte confederaţii. Practic eu nu sunt altceva decât un depozitar." Stirile Pro TV.