Integrare: România trebuie să aibă grijă când cedează Bruxellesului din suveranitate

Criza economică impinge statele UE, ca entităţi, să-şi întărească rolul, să acapareze nu doar domeniul social, ci şi pe cel economic. Jocul care se joacă acum pare a fi "fiecare pentru el". Ce face România?

"Nu ştiu cât de realistă este ideea ca România să-şi propună ca, într-o perioadă relativ scurtă, să devină un stat deplin integrat al UE. Aş spune că un astfel de obiectiv trebuie analizat foarte serios", a susţinut ieri în nume personal Nicolae Idu, şeful reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti. Integrarea presupune cedare de suveranitate şi nu este cazul ca România să facă acest lucru, a spus el la o dezbatere privind extinderea UE.

Ani în şir, dezbaterea privind o Europă federală versus o Europă a statelor-naţiune a împărţit continentul în două - grupul franco-german, pe de o parte, care a susţinut o pronunţată integrare a instituţiilor (ceea ce presupunea ca multe dintre decizii să se ia la Bruxelles) şi grupul ţărilor sceptice, pe de altă parte, în frunte cu Marea Britanie, care vedeau în UE mai degrabă o uniune economică. Criza din ultimii doi ani a adus în prim-plan comportamente ce ar fi fost socotite drept bizare în urmă cu 10 ani, dacă nu împotriva mecanismelor pieţei: state care preiau direct frâiele economiei, naţionalizează bănci pentru a le salva sau sprijină cu miliarde de euro entităţi bancare. State care, în mod firesc, sunt mai preocupate de propria lor soartă decât de soarta Uniunii. State care se strâng în "bisericuţe" pentru a-şi apăra interesele. Ce face România? Idu nu spune direct, dar sugerează: mai încet cu conformarea când vin "ordine" de la Bruxelles.

"În viitor, statul se va întări", susţine şi Vasile Puşcaş, fostul negociator-şef al României cu Uniunea Europeană. Jocul va fi mai degrabă regional, arată el. Din păcate, spune fostul negociator-şef, România a intrat în Uniunea Europeană nepregătită, a urmat mai degrabă modelul Greciei, şi ea nepregătită în momentul aderării. Fiind nepregătită, şi puterea ei de influenţă la nivelul Uniunii este minoră: "România este un model de cum să nu faci dacă vrei să fii gata cu mecanismele pentru a putea funcţiona pe piaţa internă". Faptul că România nu face faţă crizei este urmare şi a faptului că nu a reglat la timpul potrivit mecanismele economiei, astfel încât ea să funcţioneze pe piaţa internă şi să reziste şocurilor. Iar faptul că ne hrănim cu speranţe că dacă alţii vor ieşi din criză, ne vor scoate şi pe noi este o iluzie, afirmă Puşcaş.

Greşeala României este că nu şi-a găsit în UE o "specializare", crede fostul ministru de externe Adrian Cioroianu. Polonia, de pildă, alături de Suedia s-au orientat spre Ucraina şi Belarus în stabilirea unor relaţii politice şi economice privilegiate. Alte ţări din Uniune s-au orientat spre Africa de Nord sau America Latină. România a mizat în mod greşit pe Republica Moldova, care nu are şanse de integrare pentru că ea însăşi nu ştie ce vrea. Mai potrivit ar fi fost să se orienteze spre ţările din Orientul Mijlociu, pe care le-a avut aproape în trecut şi pe care le-a uitat, crede Cioroianu.

Vârtejul crizei a împins spre periferie subiectul extinderii UE cu ţările din Balcanii de Vest, Serbia, Croaţia, Turcia, şi beneficiile pentru România le va avea în urma acestui proces. Luni, ţările UE au acceptat să fie examinată candidatura sârbă de aderare la Uniunea Europeană, permiţând astfel Belgradului să depăşească o etapă simbolică importantă în cadrul apropierii sale de blocul comunitar. Ştirea a trecut neobservată în România. Şi totuşi Serbia este la doi paşi de noi. Sunt toate premisele ca după criză discuţiile despre extindere să fie reluate. Croaţia este cea mai aproape de integrare, crede Vasile Puşcaş, în vreme ce Adrian Cioroianu vede Serbia în UE înaintea Turciei. Republica Moldova? "Nu cred că se va integra", spune Cioroianu.