Exportul managerilor români: ce multinaţionale şi-au recrutat executivii de pe piaţa locală

Şi-au găsit locul peste tot în lume - în Europa, America, Asia sau Africa -, câştigă bine şi, spre deosebire de ceilalţi conaţionali care lucrează în străinătate, păstrează o relaţie lipsită de revoltă cu ţara natală. Nu sunt resemnaţi, nu exclud gândul de a se întoarce să lucreze aici şi nici nu văd în România o ţară cu lipsuri multe şi oportunităţi puţine. Ei nu au plecat de la rău la bine, ci de la bine la mai bine, iar toată povestea relocării nu poartă încărcătura unei tranziţii fundamentale, ci reprezintă mai degrabă o experienţă personală şi profesională nouă şi prin care trebuie să treacă, la un moment dat, orice manager cu pretenţii.

Mariana Gheorghe, care conduce cea mai mare companie din România - OMV Petrom -, Liliana Solomon, CEO Vodafone, sau Călin Drăgan de la Coca-Cola sunt doar câteva exemple de oameni care, până să ajungă să conducă afaceri mari în România, au condus divizii sau departamente în străinătate. Se întâmplă în orice domeniu, iar importul şi exportul de manageri a devenit un fenomen firesc. Mulţi văd în mandatele internaţionale pe care le primesc cel mai bun stagiu de pregătire pentru o poziţie mai importantă şi, de multe ori, evoluţiile ierarhice ulterioare le confirmă supoziţiile.

Să luăm un exemplu concret: Cristian Negrescu lucrează ca senior director de operaţiuni pentru categoria de ciocolată la nivel global în cadrul Kraft Foods. Numirea în această funcţie a avut loc în urmă cu trei luni, însă cariera de expat şi-a început-o în urmă cu 12 ani, când, din funcţia de director tehnic adjunct la fabrica din Braşov a Kraft Foods România, a fost trimis la Strasbourg, ca responsabil de servicii tehnice al Kraft Foods Franţa. În 2000, primeşte postul de director de producţie la fabrica din Halle, lângă Bruxelles, iar cinci ani mai târziu este numit director de operaţiuni al Kraft Foods Belgia. Rămâne în continuare un român expatriat, pentru că în 2008 devine directorul de dezvoltare şi inginerie al Kraft Foods America de Nord, în divizia de snacks. Acum locuieşte la Zürich. Nu se gândeşte la ce-ar fi fost dacă ar fi rămas în România, dacă o ascensiune ierarhică la nivel local i-ar fi asigurat o viaţă mai liniştită, dar poate mai săracă în satisfacţii profesionale. "Sunt convins că deciziile pe care le-am luat în viaţă ar fi lăsat loc de mai bine, mai pragmatic, mai eficient. Dar cu certitudine, o decizie bună a fost când, împreună cu familia, ne-am hotărât să ducem o «viaţă migratoare». Vom avea o groază de amintiri spectaculoase pentru pensie", spune Cristian Negrescu.

Pentru traseul profesional în cadrul celui de-al doilea producător mondial din industria alimentară dă "vina" şi pe o combinaţie reuşită dintre "sprijinul şi încrederea unor lideri de valoare" şi o anumită doză de noroc "în momentele de turnură ale carierei mele: m-am aflat la locul şi la momentul potrivit". Dincolo de asta, Kraft Foods este o companie care, în general, încurajează transferul de talente de pe o piaţă pe alta. Numai la nivel de management, filiala din România şi-a trimis reprezentanţi în Austria (unul), în Elveţia (trei), Serbia (unul) şi Ungaria (doi).

De altfel, industria bunurilor de larg consum s-a transformat, în ultimii ani, într-unul dintre cei mai activi exportatori de manageri. Sigur, o ierarhizare a celor mai generoase companii din acest punct de vedere şi, implicit, a industriilor de care aparţin este limitată şi dependentă de investiţiile străine dintr-un anumit domeniu. Altfel spus, numărul managerilor români relocaţi în străinătate din industria auto, spre exemplu, este foarte mic, tocmai pentru că nu prea ar avea unde să se relocheze, în timp ce în sectorul bunurilor de larg consum, al serviciilor financiare sau al producţiei farmaceutice, lucrurile stau mult mai bine datorită intrării în piaţă a unui număr mare de jucători internaţionali. Simona Popovici este cel mai recent exemplu de manager format în cadrul unei companii multinaţionale, din al cărei plan de carieră face parte relocarea în străinătate. De la 1 ianuarie 2011, fostul director de resurse umane pentru România şi Moldova al Coca-Cola HBC România va prelua funcţia de director of rewards al Coca-Cola Hellenic şi se va muta în Grecia, la sediul central al companiei. Deocamdată face naveta între Atena şi Bucureşti şi se împarte între preluarea responsabilităţilor impuse de noua funcţie şi predarea atribuţiilor către noul manager de resurse umane din România.

Nu la fel de uşoară a fost decizia de a pleca pentru Marius Perşinaru, fostul country general manager al Xerox România şi Moldova şi, ac tualmente, chief operating officer al diviziei Xerox pentru ţări în dezvoltare - DMO East. De mai bine de un an, Perşinaru lucrează la Londra, unde are în subordine directă cinci directori generali, care, la rândul lor, acoperă cinci regiuni, cu 120 de ţări şi peste 3.000 de angajaţi. Perşinaru coordonează operaţiunile Xerox din zona de est a pieţelor emergente, zonă care include Europa Centrală şi de Est, Israel, Turcia, Rusia, Orientul Mijlociu, Africa şi India. A ales să plece împreună cu familia şi, la un an şi trei luni de la relocare, încă se află "în plin proces de acomodare".

Probabil şi pentru că îi lipsesc foarte multe de acasă. "Îmi lipsesc familia, prietenii, Branul, cidrul de mere producţie personală, telemeaua proaspătă, cremvurştii vrac, ciolanul afumat... Sper să nu fi uitat ceva", spune amuzat Perşinaru. Din punct de vedere profesional, se simte însă mai împlinit, pentru că acum are un rol mult mai important faţă de vremea când conducea operaţiunile din România ale companiei şi pentru că începuse să simtă nevoia unei schimbări.

Dacă ar fi ca managerii români expatriaţi să organizeze întâlniri de socializare, indiferent de companiile unde lucrează, probabil cei mai mulţi s-ar strânge la Londra, iar întâlnirea ar fi destul de pestriţă, având în vedere că vin din toate domeniile - IT, bunuri de larg consum, servicii financiare sau farma. Xerox, JTI, Procter & Gamble, UniCredit sau Pfizer sunt câteva dintre companiile care au trimis români în capitala Marii Britanii.

Şi Sergiu Puianu de la UniCredit tot la Londra lucrează. De la 1 septembrie este director EEMEA markets (Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa) în UniCredit Corporate & Investment Bank, după o perioadă de doi ani când a fost detaşat internaţional la Viena, unde s-a ocupat de markets and training support în departamentul EEMEA din Bank Austria AG.

S-a format însă ca bancher în România, unde a fost, printre altele, şef de departament la HVB România şi mai apoi, după fuziunea dintre UniCredit şi HVB, a fost INM sales director (pentru pieţele internaţionale) la UniCredit Ţiriac Bank.

Unde lucrează managerii români

Harta ţărilor unde românii ocupă funcţii de management are marcată în cea mai mare parte Europa, însă nici Statele Unite ale Americii sau Asia nu sunt ocolite. În SUA, cei mai mulţi români sunt cei care lucrează în domeniul IT, Adobe, Microsoft sau Electronic Arts având oameni de bază acolo. În Asia lucrează români de la Metro, iar Europa este destinaţia managerilor din industria bunurilor de larg consum, farmaceutice sau servicii financiare. Britanicii de la GlaxoSmithKline au trimis manageri români chiar şi în Egipt, aşa că punctăm un steguleţ şi pe harta Africii.

Ulrik Rasmussen, partener în cadrul firmei de executive search Pedersen & Partners, spune că acest fenomen era foarte rar întâlnit în urmă cu opt ani, atunci când a venit în România el însuşi ca manager expatriat, însă a luat amploare în ultimii patru-cinci ani. Cunoaşte bine stilul şi caracteristicile managerilor români şi face chiar o apreciere neaşteptată: "România are cel mai mare şi mai bun bazin de talente din Europa Centrală şi de Est, aşa că dacă un grup are nevoie de un manager din această zonă, se uită în primul rând la România. În general, managerii români sunt recunoscuţi pentru competenţele lor tehnice deosebite", afirmă Rasmussen. Nu trece însă cu vederea faptul că au fost şi destule cazuri de manageri relocaţi în străinătate care nu au reuşit să confirme aşteptările celor ce i-au preluat. "Nu este neapărat vina lor. Probabil că au plecat fără să fie pregătiţi, însă de acest lucru trebuia să-şi dea seama cei care le-au făcut planul de carieră", comentează Rasmussen.

Cât câştigă

În ceea ce priveşte salariile acestor manageri, situaţia este un pic mai complicată. Deşi în cifre absolute salariile din străinătate sunt întotdeauna mai mari, uneori chiar duble sau triple faţă de cât câştigau în România, raportate la puterea de cumpărare şi costul vieţii din ţara unde ajung, diferenţele se reduc până aproape de zero. În ultimii doi ani, criza a delimitat şi două tabere clare, ale managerilor pro şi contra expatrierilor. Tot mai puţini, spun head-hunterii, sunt cei ce fac demersuri pentru a pleca din ţară. Preferă stabilitatea locului pe care îl ocupă aici şi înţeleg că acum presiunile sunt cu mult mai mari în afară. Aceşti factori, corelaţi cu intrarea într-un mediu complet străin, fac adaptarea mult mai anevoioasă. Pe de altă parte, a scăzut şi numărul expaţilor care au venit să conducă afaceri în România. Deocamdată, aşadar, piaţa a intrat într-un recul. Managerii care tânjesc la o carieră internaţională rămân însă pe poziţii şi îşi aşteaptă rândul la relocare.