Viitorul stăpân al Chinei - un prinţ roşu cu sânge albastru

Un deceniu care va fi crucial nu doar pentru China, ci pentru întreaga lume. Încă de anul trecut, Xi Jinping (57 de ani), vicepreşedintele Chinei, fiu al unuia dintre fondatorii Partidului Comunist Chinez (PCC), este considerat drept succesorul lui Hu Jintao, actualul preşedinte. Numirea sa luna trecută drept numărul doi în ierarhia puternicei Comisii Militare Centrale (care conduce Armata Populară de Eliberare - 2,3 mil. soldaţi), după preşedintele Hu Jintao, are valoarea unei dublări oficiale a unui anunţ neoficial.
Numirea sa a fost doar una dintre etapele ritualului de ascensiune spre vârful cel mai înalt al puterii.

Decizia numirii lui Xi a fost anunţată la închiderea plenarei PCC care a validat al 12-lea plan cincinal din istoria comunistă a ţării. Însă obiectul întregii atenţii nu a fost planul cincinal, ci promovarea sau nu a lui Xi.

Numirea, aştep­tată încă din 2009, nu a surprins, aşadar. Con­ducerea Chinei a estimat doar că este timpul să clarifice lucrurile.
În octombrie 2012, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist, Xi Jinping ar trebui să fie numit în fruntea PCC şi desemnat drept viitor preşedinte pentru două mandate de cinci ani. O funcţie pe care o va prelua efectiv în primăvara lui 2013.

Are în spate o familie influentă
Viitorul stăpân al puterii chineze are "sânge albastru". Este şeful facţiunii "Fii prinţilor" (sau "Prinţii roşii") - copiii vete­ranilor regimului. Facţiunea este angajată într-o luptă dură pentru influenţă cu o altă mare facţiune comunistă, "Liga comunistă a tinereţii", sprijinită de Hu Jintao. De aceea, Xi nu a fost prima opţiune pentru a accede în fruntea statului chinez.
Acum, numirea lui la vârful armatei a fost o tactică de a pune lucrurile la punct în privinţa succesiunii. Nu poţi fi numărul unu dacă nu eşti numărul doi şi nimeni nu mai poate fi numărul doi dacă numărul doi în fruntea Armatei a fost desemnat. Acesta este ritualul.

Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, decedat în 2002, care, în tinereţe, a lansat gherila comunistă în nordul Chinei. Căzut în dizgraţia lui Mao Zedong, sângerosul lider al revoluţiei co­muniste care a condus China între 1943 şi 1976, Xi Zhong­xuan a fost reabilitat de părintele reformelor chineze Den Xiao­ping. Mao Zedong este cel care în 1966 a lansat "Re­voluţia culturală" (1966-1977, din care s-a inspirat şi Nicolae Ceauşescu), pentru a masca eşecul dramatic al "Marelui salt înain­te". Revoluţia cultu­rală a fost o luptă sân­geroasă pentru putere în sânul PCC, după ce, în urma "Ma­relui salt înainte", pu­terea lui Mao scăzuse dramatic şi el se con­frunta cu o im­portantă disidenţă, din care făcea parte şi tatăl viitorului pre­şe­dinte. După rea­bilitare (Mao a murit în 1976), Xi Zhongxun a fost cel care a dat un impuls im­portant faimoaselor "zone economice spe­ciale", baza de plecare a extraor­dinarei dez­vol­tări economice ul­te­rioare a Chinei prin acceptarea in­vesti­ţiilor străine. Xi Jinping îşi trage, fără efort, legi­ti­mi­ta­tea din această prestigioasă moştenire pater­nală. Despre el, ca om, se cunosc puţine lucruri. Viaţa privată a conducătorilor Chinei este de altfel secret de stat.

Trecut zbuciumat
Xi s-a născut în 1953 în provincia nordică Shaanxi. Şi-a făcut studiile de inginer chimist la Universitatea Tsinghua, o instituţie prestigioasă de învăţământ din Beijing. Oficial, a obţinut un doctorat în "teoria marxistă" la aceeaşi universitate. Potrivit biografiei sale, el ar fi fost prins în mijlocul convulsiilor Revoluţiei Culturale şi timis, între 1969 şi 1975, ca student, în campaniile agricole din regiunea sa natală. Un articol din presa chineză de atunci, citat de Le Figaro, îl prezintă drept "câştigând victorii contra moşierilor" şi "capabil să ducă în spate un sac de grâu de peste 50 kg pe kilometri întregi de drumuri de munte, fără să obosească". "Am mâncat mai multă pâine amară decât majoritatea oamenilor", a povestit Xi în 1996 pentru China Parenting Magazine, citat de The Wall Street Journal.
Xi este la a doua căsătorie. Cea de-a doua, extrem de mediatizată, a fost încheiată cu o vedetă a muzicii chineze, Peng Liyuan, care are şi rangul de general în Armata Populară de Eliberare. Xi a întâlnit-o pe vremea când ea cânta la marile reuniuni oficiale precum cea organizată în 1977, la retrocedarea de către britanici a Hong Kongului. Cuplul are o fată care studiază în Statele Unite.
Parcursul politic al lui Xi este unul clasic - fără lovituri de palat, dar şi fără poticniri. Se vorbeşte despre el ca despre un om mai degrabă "ortodox" decât ca despre un geniu novator. Un conducător pragmatic, deschis reformelor raţionale.
În provinciile de coastă Fujian şi Zhejiang, pe care le-a condus, are reputaţia de a fi luptat împotriva corupţiei şi de a nu se fi lăsat acaparat, precum alte cadre comuniste, de bogăţia acestor provincii.
A fost, puţină vreme, secretar al PCC în Shanghai după îndepărtarea lui Chen Liangyu într-o răsunătoare afacere de corupţie.
Anul 2008, când a fost desemnat vicepreşedinte al Chinei, l-a plasat definitiv pe orbita celor chemaţi să conducă destinele ţării. A fost însărcinat cu dosarul Hong Kong şi a supervizat finalizarea lucrărilor destinate Jocurilor Olimpice de la Beijing. Fostul secretar american al Trezoreriei SUA Henry Paulson are faţă de el o stimă înaltă şi îl consideră prieten, după cum relata publicaţia Chinadaily.

În acest an, s-a făcut remarcat când a denunţat jargonul cadrelor Partidului Comunist şi a cerut cadrelor comuniste să se exprime într-un limbaj mai direct. El însuşi a surprins lăsând la o parte limba de lemn pentru a explica recent, în timpul unei vizite în Mexic, realităţile contemporane ale Chinei: "Străinii cu burta plină nu au nimic mai bun de făcut decât să ne arate cu degetul. Ei bine, în primul rând China nu exportă revoluţia; în al doilea rând, nu exportă foametea şi sărăcia; în al treilea rând nu vrea să vă dea dureri de cap. Ce vreţi mai mult?". Viitorul preşedinte îşi afişează fără ostentaţie voinţa de a reduce inegalitatea socială, principala ameninţare a ţării.
Mai aproape de fostul preşedinte Jiang Zemin decât de actualul număr unu, Hu Jintao, Xi, pare a fi un om al compromisului, capabil să facă să intre mai multe săbii în aceeaşi teacă şi să împace facţiunile rivale din PCC. La început nu va fi singur. Le Figaro crede că Hu Jintao îşi va manifesta ferm intenţia de a rămâne câţiva ani în spatele tronului.
Xi a vizitat anul trecut Bucureştiul, unde s-a întâlnit, între alţii, cu preşedintele Traian Băsescu, la împlinirea a 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi China.
iulian.anghel@zf.ro

Cine este Xi Jinping

n S-a născut în 1953 în provincia nordică Shaanxi.
n Şi-a făcut studiile de inginer chimist la Universitatea Tsinghua, o instituţie prestigioasă de învăţământ,
din Beijingşi a obţinut un doctorat
în "teoria marxistă", la aceeaşi universitate.
n În provinciile de coastă Fujian şi
Zhejiang, pe care le-a condus, are reputaţia de a fi luptat împotriva corupţiei şi de a nu se fi lăsat acaparat, precum alte cadre comuniste, de bogăţia acestor provincii.
n A fost, puţină vreme, secretar al PCC în Shanghai.
n În 2008 a fost desemnat vicepreşedinte
al Chinei.
n A supervizat finalizarea lucrărilor destinate Jocurilor Olimpice de la Beijing.
n În octombrie 2012, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist, ar trebui să fie numit în fruntea PCC şi desemnat drept viitor preşedinte pentru două mandate de cinci ani.