Vlădescu: Ordonanţa 50 îşi produce deja efectele şi n-am văzut nicio bancă plecând

Pierderile de sute de milioane de euro pe care băncile le-ar avea de suferit ca urmare a aplicării Ordonanţei 50 privind creditele de retail constituie o exagerare şi nu se pune problema ca vreuna dintre instituţiile de credit să plece din România din cauza acestui act normativ, afirmă Sebastian Vlădescu, ministru al finanţelor până în septembrie.

"Am semnat această ordonanţă ca mi­nistru şi sunt de acord cu regulile pe care le stabileşte. Cred că se exagerează atunci când se invocă pierderi majore pentru bănci, ordonanţa funcţionează deja de câteva luni şi n-am văzut pe nimeni plecând din această cauză. Nici nu cred că se va întâmpla aşa ceva", a declarat Vlădescu pentru ZF.
Fostul oficial guvernamental se bucură de respect în mediile bancare şi are numeroase contacte în domeniu.

El crede că actualele tensiuni dintre bancheri şi clienţii lor nu reprezintă decât o confruntare "naturală" între interesele celor două părţi. "Este o bătălie naturală între furnizori şi clienţi vizavi de nivelul costurilor suportate de client, pe de-o parte, şi profitul furnizorilor, de cealaltă parte, iar lucrurile se vor regla treptat. Cert este că sistemul bancar trebuie să fie mult mai transparent decât este acum."

Băncilor nu le-ar strica şi puţină vocaţie educativă
Vlădescu respinge abordările din tabăra bancherilor de genul "omul a semnat un contract, trebuia să deschidă ochii şi să aibă grijă ce semnează".
"Eu cred că omul acela are dreptul la justă informare, iar dacă aceasta presupune şi ceva justă educare, cred că s-ar cuveni să fie făcută tot de către bănci."
De regulă, într-o astfel de dezbatere bancherii se apără susţinând că le-au spus clienţilor ce presupune angajarea la un credit, însă Vlădescu afirmă că totuşi s-a profitat de un anumit nivel de lipsă de educaţie financiară şi ignoranţă.
"Da, le-au spus, dar ei ştiau foarte bine cui îi spun şi de multe ori s-a profitat de graba clienţilor de a lua un credit şi de o anumită naivitate. Sigur nu strică un pic de vocaţie educativă din partea băncilor vizavi de clienţi. Pentru stabilitatea viitoare a băncilor, cred că este mai bine să aibă clienţi informaţi şi nu clienţi disperaţi şi ignoranţi."
Cât priveşte eliminarea comisionului de rambursare anticipată - unul dintre pilonii importanţi ai ordonanţei şi necontestat de bancheri în comparaţie cu scandalul privind formula de calcul al dobânzilor - Vlădescu o consideră "absolut corectă" pentru că va stimula competiţia pe piaţă din moment ce clientul va avea libertatea să se mute de la o bancă la alta pentru a putea beneficia de cele mai bune condiţii oferite.

Dincolo de deschiderea unei pieţe a refinanţărilor de credite, modul în care autorităţile au prezentat Ordonanţa 50 a indus la nivelul publicului percepţia că dobânzile la toate creditele vor fi diminuate. În acelaşi timp, a încurajat reclamarea abuzurilor contractuale la Protecţia Consumatorilor. Cert este că BCR, cea mai mare bancă, a ajuns la proces cu un grup de reclamanţi, iar Volksbank şi Raiffeisen ar putea fi confruntate cu aceeaşi situaţie.
Cele mai vulnerabile sunt băncile care au folosit aşa-numite rate interne de referinţă ca bază de calcul pentru preţul creditelor. Teoretic, acele rate puteau absorbi eventuale fluctuaţii ale elementelor de cost provocate fie de tensiuni externe, fie de episoade de criză internă precum cel din toamna lui 2008. Nu toţi bancherii recunosc însă că de regulă evoluţia acelor rate reflecta mai degrabă creşteri de costuri, nu şi scăderile EURIBOR, de exemplu.
De asemenea, există pe piaţă bănci care de mai mulţi ani au inclus în oferte credite cu dobânda legată direct la EURIBOR plus o marjă şi care sunt acum ferite de scandalul rescrierii formulelor de calcul.
Pentru celelalte, preocuparea ac­tuală este să invoce cât mai multe elemente de cost care să justifice acumularea unor marje de dobândă care ajung şi la 9 puncte procentuale peste EURIBOR pentru credite în sold.
Costurile administrative incluse cu prisosinţă în costul creditelor sunt considerate un segment "intangibil", despre a cărui ajustare bancherii nu vor să vorbească, preferând să invoce costul riscului de ţară şi creşterea costului cu riscul, care ajunge să fie suportat şi de clienţii buni-platnici.
La nivel instituţional, principalul sus­ţinător al poziţiei băncilor rămâne FMI, după ce Banca Naţională a încetat să mai vorbească despre pierderile ipotetice pe care le-ar suferi sistemul bancar, aşteptând forma finală a legii ce va fi adoptată de Parlament. Acolo discuţiile se prelungesc la Camera Deputaţilor.