Spaniolii care nu-şi mai pot plăti ratele rămân cu datorii chiar şi după ce banca le ia casa

Autor: Gabriel Razi 02.11.2010

Spaniolii care nu îşi mai pot plăti ratele la creditele ipotecare trăiesc un adevărat coşmar: li se ia casa, trebuie să plătească în continuare datoria la bancă şi, în plus, trebuie să achite şi costurile de judecată, care uneori se ridică la câteva zeci de mii de euro. "Voi munci pentru bancă pentru tot restul vieţii mele", spune un spaniol.



Manolo Marban, 59 de ani, locuieşte în Toledo şi deţine un pet-shop, pe care l-a cumpărat în 2006, impulsionat de boom-ul imobiliar din Spania. Acum, nu mai deţine niciuna din cele două proprietăţi pe care le deţinea, după ce banca i-a prescris ipoteca şi aşteaptă ca tribunalul să trimită ordinele de evacuare.

Pentru un american aflat în această situaţie evacuarea ar însemna sfârşitul problemelor, însă nu şi pentru un spaniol, scrie The New York Times.

Pentru Manolo Marban şi pentru mulţi alţi conaţionali aflaţi în situaţia lui, calvarul abia acum începe. După terminarea proceselor cu banca, el va mai avea o datorie de 140.000 de dolari.
"Voi munci pentru bancă pentru tot restul vieţii mele. Nu voi mai putea deţine niciodată nimic, nici măcar o maşină", spune cu lacrimi în ochi spaniolul.
Excesele imobiliare şi bancare din Spania sunt similare celor din Statele Unite, determinând o explozie rapidă a sectorului construcţiilor şi creşteri mari ale preţurilor, susţinute de băncile care s-au înghesuit să acorde credite relaxat. Acum, acele zile de glorie ale boom-ului sunt departe, rata şomajului de 20% din Spania este cea mai mare din zona euro, iar preţurile pro­prietăţilor imobiliare sunt în cădere liberă.

Plătesc pentru uşurinţa cu care au semnat contractele
Mulţi dintre spaniolii care nu îşi mai pot plăti creditele ipotecare sunt urmăriţi de clauzele contractuale severe pe care le-au acceptat cu uşurinţă înainte de declanşarea crizei.
Legislaţia din Spania îi obligă pe cei care nu îşi mai pot plăti creditele să restitutie valoarea totală a creditului, dobânda, să plătească penalităţi şi să suporte toate cheltuielile de judecată asociate proceselor pe care băncile le intentează datornicilor.
Varianta de eludare a acestor măsuri draconice prin declararea falimentului este exclusă pentru că datoriile la creditele ipotecare sunt excluse de la o astfel de protecţie.
Ada Colau, avocat specialist în dreptu­rile omului la organizaţia Plataforma - un grup care oferă consiliere juridică pro­prietarilor de imobile şi care militează pentru reformarea legislaţiei spaniole în domeniu - spune că un debitor "nu mai poate scăpa de o asemenea datorie. În alte ţări din UE poţi cere falimentul în instanţă, nu şi în Spania."
Câteva partide de opoziţie din parlamentul spaniol au demarat o iniţiativă pentru a anexa anumite amendamente la legea privind prescripţia ipotecilor, care includ şi exonerarea de orice altă datorie faţă de bancă a celor care îşi predau proprietăţile în urma imposibilităţii de plată.
Guvernul condus de Jose Luis Zapatero se opune însă unei astfel de schimbări majore a practicilor de creditare.
Marcos Vaquer, fost oficial guverna­men­tal, spune că "mult prea mulţi spanioli s-au îndatorat excesiv. Nu am întâmpinat pro­bleme ca în Statele Unite pentru că sistemul de garantare de la noi este mult mai bun".
Imigranţi ca ecuadorianul Jaime Abe­lardo, care au venit în număr mare în tim­pul boom-ului economic au fost primii pe lista de disponibilizări atunci când situaţia eco­nomică a dat semne de înrăutăţire.
Ecuadorianul, acum şomer, a venit în Spania în 1999 şi în câţiva ani a reuşit să îşi aducă aici toată familia după ce a cumpărat un apartament.
Acum se învinovăţeşte că nu a fost mai prudent pentru că datorează unei bănci aproape 260.000 de euro (360.000 de dolari) în condiţiile în care a plătit pentru apartament doar 220.000 de euro.
Între timp Jaime Abelardo a fost părăsit de soţie, perioada în care este îndreptăţit să primească ajutor de şomaj este pe sfârşite, se gândeşte să îşi ia cei patru copii şi să se reîn­toarcă în Ecuador, dar nu are bani pentru drum. "Îmi vine să mă împuşc", spune el.
Asociaţia pentru Protecţia Consuma­torilor din Spania raportează că 1,4 milioane de cetăţeni s-ar putea afla în situaţia de a le fi intentate procese de către băncile la care au datorii.
Datele provenite de la instanţele de judecată arată că în 2007 au fost intentate 26.000 de procese pentru recuperarea datoriilor asociate creditelor ipotecare, în timp ce anul trecut au avut loc 93.000 de procese.

Datoriile la bancă, mai mari decât valoarea casei
Un raport al Standard & Poors evi­denţiază că valoarea ipotecilor depăşeşte 8% din valoarea totală a proprietăţilor imobiliare din Spania, iar această valoare se prevede a creşte până la 20% în condiţiile în care preţurile sunt în cădere liberă.
Santos Gonzalez Sanchez, directorul Asociaţiei Creditorilor Ipotecari din Spania, spune că "este datoria băncii să încerce să îşi recupereze banii. Acest lucru explică de ce entităţile noastre financiare nu au dat faliment".
Juriştii spanioli spun însă că procedurile prin care băncile îşi recuperează datoriile sunt printre cele mai agresive din Europa.
Manolo Marban a simţit aceste măsuri pe pielea sa, cu toate că şi-a dat seama că afacerile încep să meargă prost cu câteva luni înainte ca banca să intenteze procesul în urma căruia şi-a pierdut proprietăţile.
În încercarea de a evita procesul, el şi-a vândut maşina şi o parte din bijuteriile soţiei sale, însă fără niciun rezultat.
"E caraghios, acum când am pierdut casa, reuşesc în sfârşit să dorm noaptea. Plâng uneori, dar măcar pot să dorm", spune Manolo Marban.