Dicţionar universal al spionilor (X). A fost Oppenheimer spion?/ de dr. Alexandru Popescu

Intenţia autorului, istoric, etnolog şi diplomat, este de a oferi un instrument de lucru pentru specialiştii activităţilor informative, ca şi pentru istorici, politologi, sociologi, precum şi un "ghid" în "lumea spionajului" adresat unui public larg, interesat, dincolo de clişee, mistificări şi exagerări, de trecutul, dar şi prezentul, probabil şi viitorul unui domeniu care se împleteşte atât de intim, uneori insesizabil, cu istoria şi existenţa noastră cotidiană…

N

NESSYAHU, Yehudit (1925-2003), agentă Mossad în timpul războiului rece. La sfârşitul anilor 1950, N. este integrată în Mossad, îndeplinind funcţia de "ofiţer operativ de informaţii". În 1960, N. făcut parte din echipa însărcinată cu capturarea în Argentina şi transportarea în Israel a medicului Adolf Eichmann care a jucat un rol important în deportarea şi suprimarea persoanelor din lagărele de exterminare germane în al Doilea Război Mondial. Sarcina principală a lui N. era să se ocupe de procurarea unei case în care acesta trebuia găzduit până la transportarea sa peste graniţele Argentinei. Conducătorul acestei operaţii, Rafi Eitan, care a devenit ulterior ministru, remarcă o serie din calităţile lui N., arătând că "era exact persoana de care aveam nevoie". După ce petrece câteva zile cu Eichmann într-o vilă din Buenos Aires, N. arată că acesta avea "o personalitate demonică", era un adevărat "înger al morţii". După aducerea în Israel, Eichmann a fost judecat şi condamnat la moarte. În 1976, N. părăseşte Mossad-ul, convinsă că nu mai are resurse să ofere activităţii organizaţiei. În perioada următoare, urmează studii de drept, se implică în activitatea literară, devenind director general al "Asociaţiei scriitorilor evrei". De asemenea participă şi la viaţa politică. Păstrează tăcerea asupra activităţii sale în Mossad, refuzând orice fel de interviuri. După mărturia unui apropiat, din acest punct de vedere, N. "a rămas o spioană până la sfârşit".

NORWOOD, Melita (născută Sirnis) (1912 -2005) ("Agenta 008", "Hola"), spioană pentru URSS în Anglia în timpul celui de al doilea război mondial şi în perioada războiului rece. N. a fost considerată "cea mai longevivă spioană sovietică în istoria britanică şi cea mai importantă agentă". A spionat pentru URSS timp de 40 de ani, până în 1980, motiv pentru care presa britanică a denumit-o "bunicuţa spioană". Devine de timpuriu o comunistă convinsă şi spion voluntar, niciodată remunerat: "Am făcut ceea ce am făcut nu pentru bani, ci doar pentru a preîntâmpina înfrângerea unui nou sistem care asigura oamenilor simpli hrană, o bună educaţie şi servicii de sănătate". Începând din 1937, din postul de secretară a unei organizaţie de acoperire pentru cercetarea şi producerea bombei atomice, înfiinţată în 1945 (proiectul "Tube Alloys") în Anglia, transmite informaţii care au avut o deosebită importanţă strategică şi politică în desfăşurarea Războiului Rece. După mărturii ale unor înalte personalităţi politice şi militare americane, SUA nu au folosit bomba atomică în timpul războiului din Coreea deoarece ştiau că şi ruşii posedă această armă. De asemenea, informaţiile furnizate de N. au făcut ca perioada în care URSS şi-a realizat propria bombă atomică să fie scurtată cu câţiva ani. În tot cazul, atunci când, în 1952, britanicii au testat prima bombă atomică, Stalin era mai bine informat despre aceasta decât membrii cabinetului britanic. N. este identificată şi interogată de MI5, dar nu se procedează la arestarea sa "pentru a nu fi compromise alte activităţi informative ale ţării". Ca urmare a publicării documentelor din "arhiva Mitrohin" (puse la dispoziţie de acest ofiţer KGB), în 1999, N. este din nou interogată, dar nu se iau nici un fel de măsuri din cauza…vârstei înaintate. Bineînţeles, N. a primit cele mai înalte decoraţii ale KGB şi chiar o mică pensie. Atunci când KGB i-a propus să fie recompensată pecuniar, N. refuză: "Nu, am făcut tot pentru că am crezut".

NUNN, May Allan (dr. Alek) (1912-2003), om de ştiinţă englez, "spion atomic" pentru URSS în timpul perioadei interbelice şi a celui de al doilea război mondial. După ce urmează "Trinity College" din Cambridge, unde îşi ia doctoratul, activează ca fizician, iar, în 1942, N. este integrat în "Tube Alloy Project", activând la laboratorul Cavendish din Cambridge. Este trimis în Canada, lucrând în cercetarea atomică. Aici se oferă voluntar să transmită informaţii GRU. Din 1944. N. lucrează direct la "Proiectul Manhattan". Între altele, transmite date importante despre explozia atomică de la Hiroshima, trimiţând şi mostre de uraniu, U-233 şi U-235, ingredientele "cheie" ale bombei atomice. Atunci când este identificat şi anchetat N. declară că "a luat hotărârea dureroasă /de a spiona/ pentru ca SUA să nu aibă monopolul bombei atomice". Este condamnat la zece ani închisoare, pedeapsă care este redusă pentru "purtare bună", astfel încât N. este eliberat în ianuarie 1952. Şi-a caracterizat mai târziu activităţile de spionaj ca fiind asemănătoare cu "munca omului de la toaletă; pute, dar cineva trebuie să o facă şi pe asta"...

O

OPPENHEIMER, Robert J. (1904-1967), fizician american, presupus "spion atomic" în timpul celui de al doilea război mondial. În 1954, Atomic Energy Commission a hotărât ca O., "părintele bombei atomice" americane, să nu mai aibă acces la "informaţii clasificate" din domeniul cercetărilor din acest domeniu, pentru că ar fi pus la dispoziţie spionajului sovietic o serie de date secrete. Este posibil ca această depoziţie să fi fost provocată de faptul că O. se exprimase împotriva folosirii bombei atomice în războiul din Coreea şi a realizării bombei cu hidrogen. O altă informaţie care îl putea incrimina pe O. este că el nu a comunicat FBI propunerea ce îi fusese avansată, în 1943, de doi agenţi sovietici de a le pune la dispoziţie secrete atomice, decât cu o anumită întârziere şi atunci ar fi "fabricat o istorie", care să îi protejeze pe cei doi. Un alt argument care a putut crea suspiciuni este acela că O. a fost un sprijinitor al cauzei comuniste în anii 1930 şi a avut legături chiar la nivelul conducerii Partidului comunist din SUA, ceea ce a făcut ca el să se afle sub supravegherea FBI timp de 11 ani, fără ca această urmărire să fi produs vreo dovadă. Însăşi alegerea sa la conducerea "Proiectului Mannhatann" a avut loc ca urmare a lipsei de informaţii incriminatoare în acest sens. Discuţiile în jurul "cazului Oppenheimer" au continuat peste patru decenii, odată cu publicarea memoriilor agentului NKVD Pavel Sudoplatov, în care se menţionează faptul că O., împreună cu Fermi, ar fi fost una din "sursele" spionajului atomic sovietic, cu numele de cod "Star". Între altele, O., în calitate de conducător al proiectului, ar fi insistat personal ca Fuchs, cel mai important "spion atomic", să fie inclus în echipa de cercetători de la Los Alamos. După afirmaţiile lui Sudoplatov, un rol important în "transformarea" lui O." l-ar fi jucat soţia agentului sovietic Vasili Zarubin, Elisaveta, care reuşise să se "infiltreze" în familia savantului. Multe din informaţiile oferite de Sudoplatov privindu-l şi la O., ca "furnizor" de secrete atomice, au fost supuse criticii atât de istorici, jurnalişti, cât şi de oameni de ştiinţă. Chiar Serviciul de informaţii al Federaţiei Ruse a arătat că alegaţiile lui Sudoplatov "nu corespund realităţii". Şi totuşi, în raportul întocmit de comisia care a propus reabilitarea lui Sudoplatov în 1982 (în urma condamnării sale din 1953 ca unul din colaboratorii apropiaţi ai lui Beria) este evidenţiat aportul său "în ajutarea savanţilor noştri prin obţinerea de materiale de la fizicieni renumiţi, ca Oppenheimer, Fermi şi Fuchs" Mulţi cercetători consideră că hotărârea din 1954 a fost luată sub influenţa anti-comunismului, determinată de acţiunile senatorului Mc. Carther. De altfel, sub preşedinţia lui D. Eisenhower, lui O. i s-a ridicat interdicţia de a participa la proiecte secrete. În 1963, sub preşedinţia lui J.F.Kennedy, O. a fost reabilitat şi i s-a acordat "Premiul Enrico Fermi". La Muzeul KGB, există o secţiune dedicată lui O. în care se afirmă că el nu a fost spion, ci "un prieten". În presa americană au apărut periodic interpretări legate de întrebarea: "So was Oppie a spy?" ("A fost Oppenheimer spion ?"). La un moment dat, O. a afirmat: "Atât oamenii de ştiinţă, cât şi cei de acţiune trăiesc pe muchea misterului, sunt împresuraţi de el"

ORLOV, Alexander (Leiba Lazarevici Felbing) (1895-1973) ("Suedezul"), agent sovietic, defector în timpul perioadei interbelice. Este înrolat în serviciul OGPU, noua denumire a CEKA şi trimis în Franţa sub acoperirea de membru al delegaţiei comerciale sovietice. Se stabileşte în SUA, unde reuşeşte să obţină paşaport american. Activează mai ales în sensul determinării oamenilor de afaceri americani de a acţiona în vederea recunoaşterii URSS de către SUA, ceea ce se petrece în 1933. În 1935, O. devine rezident la Londra. Este implicat în recrutarea lui Kim Philby şi a altor membrii ai "Grupului de la Cambridge". Este numit de NKVD ca persoană de legătură cu guvernul republican din Spania, în 1936, ajungând să fie considerat cel mai important emisar al Moscovei. Este implicat, la ordinul lui Stalin, în transportarea tezaurului spaniol la Moscova (peste 410 kg. ). Stalin a remarcat: "Niciodată spaniolii nu-şi vor vedea aurul înapoi". Potrivit mărturiilor lui O. valoarea tezaurului depăşea preţul armelor pe care URSS le livrase armatei republicane. Pentru această operaţiune, O. este decorat cu "Ordinul Lenin". În Spania, principala sa sarcină este lupta împotriva troţkiştilor şi a altor oponenţi ai guvernului republican, organizând o serie de asasinate contra acestora. Se propune construirea unui crematoriu pentru incinerarea lor. Între alţii, este asasinat ofiţerul NKVD defector Nicolai Skoblin. Mai tîrziu, O. va nega implicarea sa în aceste asasinate. Odată cu declanşarea terorii staliniste, în 1938, O. se simte în pericol, ca participant la Revoluţia din octombrie, de a fi asasinat de NKVD şi defectează. Trece în SUA, unde serviciile de spionaj sovietice nu îl vor putea găsi până în 1969. În 1953, O. publică volumul The Secret History of Stalin's Crimes (Istoria secretă a crimelor lui Stalin) în care trece în revistă crimele înfăptuite de NKVD de-a lungul vremii. De asemenea, publică un articol în care arată că agenţi ai NKVD descoperiseră dovezi care îl incriminau pe Stalin ca agent al serviciului secret rus, "Ohrana", ceea ce i-a făcut pe unii conducători ai Armetei Roşii să pregătească o lovitura de stat care nu a mai avut loc. După moarte lui O., urna cu cenuşa sa a fost adusă în URSS de un agent al FBI şi îngropată în secret în Parcul "Gorki".

Din volumul în pregătire la Editura Meronia

Foto:
1 - Melita Norwood
2 - Robert Oppenheimer