Jacques şi punga de vise/ de Adina Creţu

Jacques era mândru nevoie mare. Se simţea ca scos din cutie, strălucitor şi fără pată. Tocmai ieşise pe poarta fabricii şi inspira prin toţi porii fericirea de a fi liber. Spaţiul descoperit dincolo de ziduri, soarele, adierea imprevizibilă a vântului de primăvară, zgomotele lumii din afara fabricii, toate îl înveseleau şi îl făceau să se simtă foarte norocos.
După atât timp petrecut în spaţiile strâmte ale fabricii, în lumina plastică a neoanelor, clipele de acum i se păreau fără pereche.

Jacques se simţea în sinea lui fără măsură, complet liber de orice orânduială şi conformitate la care fusese supus până acum. Simţea că poate evada din limitele impuse de ceilalţi şi poate fi nici mai mult şi cu siguranţă nici mai puţin decât el însuşi. Jacques.

Când fusese ales, sub privirile încruntate ale colegilor şi colegelor de raion, nu-şi putuse imagina măcar jumătate din senzaţiile de acum. I se spusese că va vedea oraşul, marile magazine de pe străzile elegante din centru şi va face cunoştinţă cu oameni frumoşi şi importanţi.

Jacques tremura încetişor în maşina care-l ducea către toate visele de celebritate. Tânjea după aprecierea oamenilor, după priviri cu invidie în doze mici.

Furat de gânduri şi emoţii, nici n-a observat că timpul îl apropia de destinaţie. Înainte de a se da jos din maşină şi-a mai îndreptat o dată reverul, mustăcind mulţumit de simetria colturilor minuţios lucrate şi şi-a lustruit butonii de la mâneci. Curat-curăţel, ca apretat, Jacques a coborît în lumea nouă.

Şoferul tăcut şi cuviincios l-a condus în magazinul central, cu geamuri perfect curate ce dădeau către strada principală şi florile colorate de pe trotuar. Jacques intră în templul comercial al oraşului, în Mecca hainelor scumpe şi frumoase, a oamenilor scumpi şi frumoşi, a aparenţelor scumpe şi frumoase.

Respirând aerul parfumat cu esenţe de la cele mai mari case de parfumuri şi privind manechinele perfecte, îmbrăcate cu cele mai fine ţesături, Jacques se îmbătă cu iluzii poleite ale propriului succes.

I se spuse să aştepte la raionul de costume pentru bărbaţi, de unde va fi preluat de către partenerul său. Şi Jacques zâmbi, pentru că aşteptarea între atâtea haine elegante şi curate îl inspira. Cocheta în tăcere cu papioane şi cravate, încercând să aleagă perechea ideală.

În mijlocul viselor sale, se simţi brusc luat pe sus. Tras cu spatele, nu-şi putea înfrunta agresorul şi nu vedea decât plecarea sa subită din mijlocul universului în care visase. Şi când tocmai trecuse de secţiunea de butoni şi ace de cravată, veni şi lovitura finală. Contactul cu tejgheaua rece şi dură îi rupse coloana în două şi se simţi incredibil de şifonat. Reuşi să audă doar un foşnet familiar de pungă de plastic şi apoi totul se întunecă.

"Dacă nu e bună măsura, pot aduce sacoul înapoi pentru retuşuri?"