Stoica: Am depăşit situaţia în care firma se sprijinea pe un om şi pe soţia mea. Brandul de acum este legat de toţi avocaţii

În 1995, când a pus bazele firmei de avocatură care-i poartă numele, conform noii legi de atunci care reglementa funcţionarea caselor de avocatură, Valeriu Stoica avea un tarif orar de 50-75 dolari pe oră şi i se părea mult.

Avea un plan ambiţios pentru firma lui şi pentru asociaţi, cu un profil de afacere bazat mai mult pe modelul anglo-saxon şi pe o structură corporatistă care câştiga teren în întreaga lume în detrimentul avocaturii tradiţionale.

Acum, după 15 ani, ceea ce considera el un plan ambiţios pentru acele vremuri a fost depăşit cu mult de realitatea care a urmat, iar tariful lui a crescut la 400 de euro pe oră (550 de dolari), adică de zece ori.

Dacă în 1996 cifra de afaceri se învârtea la circa 60.000-70.000 dolari pe an şi erau câţiva avocaţi, în 2009 firma a avut 28,2 milioane de lei (6,6 mil. euro sau 8,5 miloane de dolari) şi 40 de avocaţi. Iar marja de profit se situează în jurul a 30-40%, deci câteva milioane de euro pe an.

"Nu-mi imaginam în 1995 ce evoluţie va avea economia şi afacerile casei de avocatură. Investiţiile străine au impus o dezvoltare a economiei pe care nu am gândit-o. Nu anticipam că piaţa românească de avocatură se va alinia la piaţa europeană şi din lume atât de repede", spune Valeriu Stoica, 57 de ani, privind pe geamul mare din sticlă traficul de seară din Piaţa Operei.

Dar dezvoltarea a avut şi un cost, continuă Stoica, ca un adevărat executiv atent la cheltuieli - chiria pe care o plăteşte pentru cele două etaje închiriate în Opera Center, una dintre primele clădiri de birouri din oţel şi sticlă care a fost o revoluţie la vremea respectivă pentru Capitală (clădirea a fost proiectată de arhitectul Dorin Ştefan, cel care tocmai a câştigat un proiect revoluţionar în Taiwan), este de câteva sute de mii de euro pe an, faţă de 1.000 de dolari cât plătea în 1995 pentru un apartament de patru camere. Iar acum un avocat stagiar câştigă 50 de euro pe oră.

În 1995 Stoica & Asociaţii a fost printre primele firme de avocatură înfiinţate pe noua lege şi Stoica spune că nu era niciun decalaj de business şi de servicii faţă de celelalte firme - Nestor sau Muşat.

Dar anul 1996 a adus schimbarea în politică, iar Valeriu Stoica, membru al Partidului Naţional Liberal, a devenit ministrul justiţiei timp de patru ani şi unul dintre cei mai influenţi politicieni ai acelor vremuri.

În 2001, când s-a reîntors la firmă, lucrurile în piaţa de avocatură s-au schimbat dramatic şi nu mai era în top.

"Timp de patru ani soţia mea a condus firma şi, deşi a făcut un lucru extraordinar, am constatat că între ce era în 1995 şi ce era în 2001 în raport cu celalalte firme care se înfiinţaseră după noi lucrurile evoluaseră foarte mult. Aveam un decalaj". Pentru mine, precizează apăsat Stoica, faptul că sunt în politică nu a fost un avantaj, aş putea spune chiar un handicap.

"Între 1997 şi 2000 când au început să intre investiţiile străine şi au fost făcute primele privatizări, eram în politică, am refuzat contracte şi nu am putut beneficia de acel trend, iar între 2001 şi 2004, când s-au făcut alte mari privatizări, era premier Adrian Nastase (PSD, rival politic - n. red.) şi vă daţi seama că nu eram între favoriţi. Cei care erau deja activi (case de avocatură - n. red.) erau în avantaj".

Din 2001 a început cursa de urmărire, iar Stoica spune că din punctul lui de vedere se află acum în top.

Conform datelor pe 2009, la cifra de afaceri Stoica & Asociatii se află pe locul şapte, primul loc fiind ocupat de Ţuca Zbârcea & Asociaţii, cu afaceri de 22 milioane de euro.

"Eu cred că pe proprietate intelectuală suntem printre primii, la fel şi la concurenţă avem o echipă foarte bună, la fel pe partea de achiziţii publice. Unde cred că nu suntem atât de prezenţi este pe partea de fuziuni şi achiziţii. Nu am fost foarte preocupaţi de această zonă".

Primul client important pe care firma l-a avut a fost Shell, compania petrolieră britanică, iar cel mai longeviv este BRD. Primii 10 clienţi aduc 25% din veniturile firmei. Litigiile aduc 60% din venituri, iar partea de consultanţă 40%.

Valeriu Stoica este apreciat de piaţă ca fiind unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi de litigii, cu o prezenţă foarte bună în instanţă, "la bară" cum se spune.

Faptul că a fost ministru al justiţiei şi are o influenţă în acest sector nu este motivul principal pentru care vin clienţii la el? "Deşi faima mea este de avocat de litigii, să ştiţi că timpul mi-l petrec între litigii şi consultanţă. Şi nu cred că clienţii vin numai pentru litigii, ci pentru încredere. Pentru relaţia pe care o avem. Noi încercăm să găsim un echilibru între integritatea profesională şi eficienţa soluţiilor oferite clienţilor noştri".

Producătorul de aluminiu Alro, deţinut de un magnat rus, este unul dintre clienţii lui Stoica, din 2004-2005, după privatizare. Numele lui Stoica a apărut în conversaţiile dintre magnatul rus şi unul dintre managerii Alro, discuţii care au apărut în media, fiind extrase dintr-un dosar care a fost pe masa instanţei şi unde au mai fost implicaţi oameni politici.

Acele fragmente nu ar fi apărut dacă nu era vorba de numele meu, crede Stoica. "Alro este clientul nostru, avem o relaţie profesională foarte bună. Am susţinut şi susţinem interesele legale ale societăţii Alro".

Piaţa de avocatură românească de business se învârte în jurul a 200 de milioane de euro pe an şi este foarte competitivă şi orgolioasă. Dacă timp de 10 ani au fost aceleaşi nume în top - Nestor sau Muşat - în ultimii cinci ani mai mulţi avocaţii s-au desprins formându-şi propriile firme, la fel extrem de puternice, depăşind chiar firmele de unde au plecat.

Stoica spune că el oferă avocaţilor parteneri, care sunt zece, un model de stabilitate şi de business pe care puţine societăţi îl au şi de aceea a avut o stabilitate mai mare a partenerilor şi avocaţilor. "Nu am avut în 15 ani niciun fel de desprindere. Oferim beneficii partenerilor şi avocaţilor în funcţie de veniturile aduse, la care se adaugă confortul profesional".

Ce va face firma dacă Valeriu Stoica, fondatorul, poate nu va mai fi? "Am depăşit situaţia în care firma se sprijinea pe un om şi pe soţia mea. Brandul de acum este legat de toţi avocaţii. Sunt avocaţi aici care pledează foarte bine şi se bucură de încrederea clienţilor. Eu sper că firma poate să se descurce şi fără mine", răspunde el. Pe lângă soţia lui, şi fiica lui este avocat.

El menţionează că de-a lungul timpul au fost discuţii privind posibile asocieri cu alte firme atât româneşti, cât şi străine, dar nu au ajuns nicăieri. "Dorim să ne păstrăm identitatea", replică avocatul Stoica.

Ce planuri are pentru următorii 5 ani? "Să ne menţinem forţa departamentului de litigii. Să creştem forţa departamentului de consultanţă şi să creştem fidelitatea clienţilor. Nu dorim să facem preluări de firme, nici creşteri spectaculoase, nu dorim să racolăm oameni, noi îi formăm. Vrem să avem o creştere constantă bazată pe acumulări solide".

Ce i-a lipsit până acum? "Agresivitatea", răspunde rapid Stoica.

"Nu cred că sub aspectul pregătirii profesionale există diferenţe între avocaţii noştri şi ceilalţi avocaţi de top. Dar ceilalţi competitori ai noştri au avut un marketing mai agresiv, bazat mai mult pe criterii economice. Agresivitatea şi bătălia pentru clienţi sunt instrumente cu care poţi avea mai mult succes. Este o lume în care trăim şi pe care o înţelegem. Este nevoie ca în viitor ambalarea produsului nostru să fie comparabilă cu calitatea serviciilor pe care le oferim. Mai avem de lucrat aici, la marketing".

După 15 ani în care şi-a petrecut timpul la firmă, la bară, în politică şi în învăţământ - este profesor la Facultatea de Drept -, societatea civilă, ce pune pe primul loc? Calitatea de profesor, apoi firma şi după aia politica". Iar la 18.30, după interviu se grăbea să ajungă la Facultate la cursuri. O ultimă întrebare: cum este noua generaţie de studenţi? "Mai slabă", răspunde Stoica.

Dar tot el a menţionat la începutul interviului pentru cei care se gândesc să plece din ţară, având în vedere vremurile de criză economică. "Am convingerea că poţi să faci mai multe aici. Este adevărat că în străinătate găseşti mai multă stabilitate, mai multă coerenţă, mai multă predictibilitate. Dar aici găseşti mai multe oportunităţi". Aşa cum el a decis să rămână în ţară în 1989-1990, când după Revoluţie şi-a pus întrebarea ce face în continuare.