Cum se mai distrează marii scriitori/ de Daniel Nicolescu

Concertul de matineu, la patru mâini, pe care doresc să vi-l prezint îi are ca interpreţi pe Daniel Pennac (foto 2) - născut în 1944 şi Tonino Benacquista (foto 3) - născut în 1961.

Pennac este eseist şi romancier. Autor al sagăi "Malaussène" (7 volume), deţinător al Premiului Renaudot pentru "Chagrin d'école". A scris, în pauzele de literatură "mare", şi cărţi pentru copii. Stilist de clasă, povestitor cu har, psiholog fin, comentator plin de umor al comediei umane, Pennac a reuşit să se impună între opţiunile marelui public, în ciuda faptului că nu practică o literatură accesibilă. Mare parte dintre cărţile sale au fost traduse în româneşte, la Editura Polirom;

Benacquista este scenarist şi romancier. Îşi întrerupe studiile de literatură şi cinematografie şi se dedică scrisului, făcând, în paralel, mici slujbe de subzistenţă. În 1991, graţie romanului poliţist "La Commédia des ratés", primeşte trei premii literare şi ajunge în atenţia publicului. În 1997 părăseşte temporar romanul negru şi publică "Saga", o povestire care descrie istoria a patru scenarişti însărcinaţi să producă un sitcom de succes. În 1998 intră în lumea filmului şi scoate din tolbă, cu vrednicie şi uşurinţă, scenarii de filme TV sau de lungmetraje cinematografice. Revine la romanul negru cu faimosul "Malavita", în 2004, iar apoi primeşte două Premii César, unul pentru scenariu, celalălt pentru cea mai bună adaptare - "De battre mon cœur s'est arrêté", în regia lui Jacques Audiard, peliculă care a rulat, cu oarecare succes, şi pe ecranele noastre.

Cei doi au fost poftiţi la o cină de afaceri de către direcţia Editurii Dargaud (cea mai mare editură franceză de bandă desenată şi una dintre cele mai importante din lume) şi întrebaţi dacă au chef să scrie o nouă aventură a lui Lucky Luke. Deşi nu sunt mercenari, ci doar doi domni-copii (ca să reluăm un titlu al lui Pennac), romancierii au îmbrăţişat, entuziaşti, provocatoarea idee.

La doar câteva luni după discuţie, duetul preda o copie a scenariului pentru un album care avea să se cheme "Lucky Luke împotriva lui Pinkerton" (foto 1). Desenator: Achdé, un condei care merge, fidel sclipitor, pe urmele lui Morris, inventatorul cowboy-ului solitar. Mult mai dificilă a fost, după dispariţia genialului Goscinny, găsirea scenariştilor potriviţi. S-au încercat zeci de variante, dar suflul lui René a fost greu de egalat. Iată însă că, acum, editorilor le-a revenit surâsul pe buze: albumul cu dublă semnătură scenaristică a epuizat, la doar câteva săptămâni după ieşirea pe piaţă, 510.000 de exemplare. Dargaud, prin Philippe Osterman (director general), doreşte deja să-i convoace pe cei doi la o nouă cină de afaceri, pentru al doilea album Luke, al 77-lea din serie.

Dinamita dramatică a albumului a fost găsirea unui nou rival pentru Lucky Luke, un personaj pe care bandiţii Dalton să-l urască la fel de mult. S-a numit Allan Pinkerton, detectivul mitic al Statelor Unite, cel care a înfiinţat Pinkerton National Detective Agency, aşezată sub deviza (de banda desenată) "Noi nu dormim niciodată". Când Pinkerton îi trimite la răcoare pe Daltoni, Joe, creierul lor malefic, exclamă: "Doar Lucky Luke ne poate aresta. Nimeni altcineva."

De aici încolo, totul a fost o joacă de copii şi pentru copii, cu vârste între 7 şi 90 de ani.