Când aud de cultură… (VI). Undergroundul întăreşte subteranul/ de Alexandru Ciolan

Adjectivul subteran este unul dintre exemplele grăitoare pentru ceea ce lingviştii români au numit "etimologie multiplă": cuvinte care nu pot fi explicate numai prin franceză, de pildă, sau numai prin latină, provenienţa lor fiind dublă sau triplă.

Dacă ar fi fost un împrumut din franceză, am fi avut în română *suteren sau *subteren (să menţionăm, pentru cititorii nefilologi, că asteriscul, *, pus înaintea unui cuvânt indică o formă neatestată, construită, presupusă); dacă ar fi fost un latinism, ar fi avut forma *subteraneu.

Subteran trebuie explicat însă şi prin franceză, şi prin latină: din franceză am luat sensurile, iar după latină am adaptat forma. Subteran este un calc (un cuvânt format după modelul unor cuvinte străine, ale căror elemente componente sunt traduse), la fel ca fr. souterrain, format după modelul latinescului subterraneus.

Sensurile cu care apare subteran în dicţionarele curente sunt cele mai vechi, de sorginte franceză: sensul propriu, "care se află/ se face sub pământ", şi cel figurat, "ascuns, clandestin", eventual "ilegal". În ultimele două decenii, peste aceste două sensuri, să le spunem "clasice", s-au adăugat sensuri ale englezescului underground.

Astfel, putem întâlni în presa ultimilor ani utilizări ale lui subteran cu referire la rezistenţa din timpul celui de-al doilea război mondial: "Uniunea Militară Evreiască şi Organizaţia de Luptă Evreiască, alături de partizani din rezistenţa subterană poloneză, au opus o rezistenţă acerbă." (Ev.z. 19 IV 08). Prin extindere, subteran se aplică însă oricărei rezistenţe discrete: la comunism ("Cei mai înţelepţi însă au înţeles tactica sa [a părintelui Arsenie Boca] şi au format în jurul lui un curent de rezistenţă subterană.", J.naţ. 5 IV 04) sau, în zilele noastre, la tirania media ("[S]unt fericită datorită oamenilor cu care intru în contact, care alcătuiesc un fel de rezistenţă subterană la vulgaritatea şi agresivitatea modelului propus de televiziune şi de mode.", hotnews.ro 12 VI 10).

Subteran a ajuns să fie considerat tot ceea ce nu este oficial ("Analizând pe scurt literatura deceniilor şapte şi opt, Mircea Cărtărescu face, în Postmodernismul românesc distincţia între literatura oficială şi cea subterană, aceasta din urmă puţin cunoscută până în preajma anilor '80. Curentul subteran este «continuatorul legitim al literaturii române în procesul firesc al evoluţiei formelor literare».", Obs.cult. 21 XII 04), mai ales dacă implică şi o doză de subversivitate ("Scriitorilor interzişi [în Cehoslovacia, înainte de 1990] le-a rămas singura posibilitate de a publica - samizdatul. […] În felul acesta au funcţionat numeroase edituri subterane care au reuşit să publice sute de titluri de valoare atât din literatura cehă, cât şi din cea universală, în traducere. […] S-au înfiinţat şi o serie de periodice subterane, orientate spre cele mai diverse domenii - critică literară, filosofie, teologie, muzică, teatru, cultură, politică.", Aldine 22 VIII 10).

Cultura subterană este, pe de o parte, cultura neoficială, care nu respectă preceptele ideologice impuse de autoritate ("Ca mulţi alţi exilaţi [Culianu] e mereu curios să afle ce se întâmpla pe plan cultural în Romania socialistă, în «post-istoria» ţării ocupate la început de trupele sovietice, mai apoi auto-ocupată ideologic prin dictatura naţional-comunistă a lui N. Ceauşescu, dar cu o cultură subterană vie, care din când în când mai ieşea şi la suprafaţă.", Obs.cult. 6 VII 04). Pe de altă parte, cultura subterană se opune culturii de masă, comercialului ("Alternativă a curentelor la modă, cultura «underground» a apărut ca formă de protest faţă de stilul oficial, comercial. Cu trimitere directă la cultura «subterană», «neoficială», «ilegală», «underground»-ul şi-a găsit repede adepţi între hip-hop-erii «supăraţi» pe viaţă.", Orădeanul 13 XII 04).

Există şi o artă subterană (cf. engl. underground art), neconvenţională, insolentă, opusă canoanelor din mainstream ("Graffiti este văzută ca o formă de artă subterană. Este o formă de rebeliune faţă de ipocrizie, dar şi un mod de înfrumuseţare a unei clădiri dezafectate, să zicem.", Argeşeanul 29 XII 08).

Un domeniu în care, din raţiuni evidente, subteran nu putea fi folosit înainte de 1990 este cel economic, unde, ca şi underground, este sinonim cu "semi-legal" sau "ilegal". Imediat după Revoluţie a apărut economia subterană ("Serviciul Român de Informaţii preciza în 1996 că 40% din produsul intern brut este dat de economia subterană.", Capital 20 XI 97 p. 1). Avem afaceri subterane ("Decodoarele tv, o afacere subterană de succes", Şansa buzoiană 12 IX 06) şi un comerţ subteran ("Imediat după 1989, cu aceste pasaje, prin excelenţă locuri cu vad comercial mare, s-a întâmplat la fel ca şi cu gurile de metrou: s-au umplut de tarabe, devenind un soi de centre de comerţ subteran, la propriu şi la figurat." Z.fin. 18 VIII 03). Să nu ne indignăm, nu este un fenomen exclusiv românesc: "Economia subterană a crescut alarmant, în ţările dezvoltate, în ultimii doi ani, odată cu resimţirea crizei, conform calculelor făcute de economiştii internaţionali." (ziare.com 31 VIII 10). Economia subterană ne aşază în rând cu lumea!

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făråmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.