Bătălia pentru spaţiul Schengen: ce câştigă România din aderare şi de ce există atâta reţinere în capitalele europene faţă de acceptarea Bucureştiului?

Aderarea României la spaţiul Schengen agită spiritele pe măsură ce data la care ar urma să adere România şi Bulgaria, sfârşitul lui martie 2011, se apropie.

Ce naşte atâta patimă şi opoziţie faţă de această aderare în rândurile unor politicieni europeni, până la urmă? Şi ce câştigă cetăţeanul român de pe urma aderării?

Eliminarea vizelor a adus României libertarea de circulaţie în Europa. Aderarea la spaţiul Schengen presupune eliminarea controalelor de la frontierele interne ale celor 25 de state semnatare ale acordului, iniţiat în 1985 când Belgia, Germania, Franţa, Olanda şi Luxemburg au decis să creeze un spaţiu de circulaţie fără control. Concret, pentru români, la trecerea graniţei în Ungaria, de exemplu, nu va mai exista control.

Frontierele Schengen sunt doar graniţele externe ale acestui spaţiu. România va deveni, astfel, frontiera externă a spaţiului Schengen. De aici rigurozitatea cu care UE urmăreşte întărirea graniţelor României, acolo unde ar urma să se termine spaţiul Schengen. Aceasta este miza "tehnică", adică lucrul cu adevărat important, atâta vreme cât românii pot circula şi acum doar cu buletinul în Uniunea Europeană. De ce discuţia, care până anul trecut se învârtea doar în jurul consolidării graniţelor României care ar urma să fie graniţele Schengen, a căpătat o turnură politică?

Miercuri, secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, a susţinut că Franţa şi alte ţări din UE vor face în aşa fel încât decizia cu privire la intrarea României şi a Bulgariei în spaţiul Schengen să nu fie luată pâna în vara lui 2011. În trecut, ipoteza amânării aderării celor două ţări a fost enunţată şi de unii oficiali din Olanda sau Germania. Replica din partea României a venit ieri chiar din partea şefului statului.

Traian Băsescu a reamintit că Franţa, Olanda şi Germania, precum şi celelalte state au fost de acord, miercuri, în COREPER (reprezentanţii permanenţi la Bruxelles ai ţărilor UE), cu decizia de a transmite mai departe Parlamentului European decizia privind aderarea României la spaţiul Schengen. Este un pas important.

Ministrul administraţiei, Traian Igaş, spunea ieri, citat de Mediafax, că ministerul pe care îl conduce şi-a făcut datoria în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen. El crede că de aici încolo România trebuie să aibă o activitate mai bună de lobby.

Tehnic, România este avansată în dezvoltarea sistemului Schengen de cotrol la frontierele terestre, mai multe misiuni ale UE au evidenţiat acest lucru. Săptămâna viitoare vor fi examinate aeroporturile.

De ce discuţia capătă atunci tentă politică, dacă, tehnic, România este avansată în apărarea frontierelor?

Încă de anul trecut, o serie de ţări din UE au încercat că condiţioneze aderarea de îmbunătăţirea performanţelor României în domeniul justiţiei (în aşa-numitul Mecanism de Cooperare şi Verificare - MCV). Ieri, guvernul olandez a susţinut că rapoartele Comisiei Europene privind aplicarea MCV vor fi decisive în sprijinirea de către Olanda a includerii României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, deşi între cele două nu există nicio legătură, după cum a admis şi şeful Comisiei, Durao Barroso. Şi atunci?

Problema provine din altă parte. Eliminarea controalelor la frontieră face viaţa oamenilor mai uşoară, dar complică lucrurile în altă parte. Situaţia romilor români şi bulgari din Franţa a evidenţiat-o din plin. Încă de la izbucnirea scandalului, autorităţile franceze au ameninţat voalat cu blocarea aderării României şi a Bulgariei la Schengen dacă nu fac rapid eforturi pentru stăvilirea afluxului de romi în Franţa. Pentru că, dacă libertatea de circulaţie obţinută în urma eliminării vizelor nu poate fi îngrădită, intrarea în spaţiul Schengen uşurează foarte mult deplasările.

Contrabanda sau traficul de persoane devin mai lesnicioase, de aici obligaţia fiecărei ţări de a stăvili fenomenul la ea acasă.

Problema Moldovei

O altă problemă, cel puţin pentru România, o reprezintă Republica Moldova. Mai ales în Marea Britanie şi Germania, voci publice, dar mai ales presa s-au alarmat de uşurinţa cu care Bucureştiul acordă cetăţenia română celor din Republica Moldova. România spune că o face în virtutea reparării unor nedreptăţi istorice, dar la Londra sau Berlin acest lucru este văzut ca o integrare pe furiş a zeci de mii de cetăţeni ai unei ţări extracomunitare - cu tot ce ar presupune acest lucru, în primul rând acapararea locurilor de muncă ale occidentalilor.

Faţă de cele de mai sus, fostul ministru de externe Adrian Cioroianu are rezerve că România se va putea integra în spaţiul Schengen în martie viitor: "Nu va exista integrarea în Schengen în primăvară. Nu văd cum."

Aderarea la Schengen, chiar dacă elimină controlul la frontierele interne ale spaţiului, nu înseamnă orice lipsă de control. Sigur, vameşii nu mai controlează călătorii în geamantane şi atât de celebra mită dată vameşilor de micii sau marii contrabandişti va dispărea. Însă există controale mobile de-a lungul rutelor de transport. Un transport suspect poate fi controlat oricând. Chiar şi în Schengen, firmele sau simplii călători trebuie să respecte prevederile în privinţa cantităţii de marfă ce poate fi trecută peste frontieră. Dacă marfa este transportată în scop comercial, ea trebuie declarată. Contrabanda este sancţionată ca şi o serie de activităţi în care există interdicţii, de exemplu în domeniul drepturilor de marcă, protecţia sănătăţii, traficul de droguri, de persoane sau a siguranţei cetăţenilor.

Este România pregătită să facă faţă acestor sfidări? Administraţia de la Bucureşti spune că da. În alte capitale sunt voci de politicieni care spun "nu". Până la urmă, după cum admite ministrul român de interne, decizia va fi una politică.

Ce ţări fac parte din spaţiul Schengen

Spaţiul Schengen cuprinde 25 de state membre:

Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Olanda, Ungaria, Elveţia, Islanda şi Norvegia (acestea două din urmă fiind ţări asociate).