Când ceasul va bate ora albastră/ de Andreea Răsuceanu

Fără a părea să fi epuizat tema existenţei aproape perfecte bulversate la un moment dat, îndeobşte în apropierea vârstei de mijloc, de apariţia, din faldurile întunecoase ale trecutului, a vreunui secret misterios, literatura contemporană continuă să furnizeze cu asiduitate astfel de drame individuale şi de familie - şi cu aceeaşi asiduitate cititorul pare să le devoreze.

Inepuizabilă resursă de valorificat prozastic, după firea şi stilul autorului, psihicul uman, zguduit de câte un şoc emoţional ce lasă urme definitive ori pus în faţa unor situaţii-limită, hărtănit de traume succesive parţial vindecate şi de recidivele lor neaşteptate, e cutia neagră care arată ce a dus la deteriorarea treptată a conştiinţei şi la dezintegrarea individualităţii.
O impecabilă, în precizia ei, disecţie a unei conştiinţe împăcate cu sine conţine şi romanul lui Alonso Cueto, Ora albastră*, o poveste despre bulversarea interioară pe care o poate produce descoperirea unui secret murdar ce a marcat, la un moment dat, destinul unei întregi familii.

La moartea mamei lui, Adrian Ormache, avocat cu o carieră de invidiat (cum sunt şi vila şi familia sa), descoperă un secret care-i reordonează întreaga existenţă. Sosit din New Jersey, unde şi-a făcut o cu totul altă viaţă, fratele lui Adrian îi dezvăluie acestuia secretul ce i-a legat pe părinţii lor toată viaţa, chiar şi după un divorţ urmat de refuzul mamei de a mai vorbi vreodată despre fostul soţ.

Fost militar de carieră (este vorba despre războiul civil peruan din anii 1980-90 şi de lupta împotriva grupării teroriste Sendero Luminoso), tatăl său i-a insuflat lui Adrian mai degrabă un fel de veneraţie temătoare, decât dragoste, iar rugămintea sa de pe patul morţii, de a găsi o anumită fată din Huanta, Ayacucho rămâne ca o veşnică întrebare chinuitoare în mintea sa, ignorată până în momentul în care cursul neaşteptat al evenimentelor îi schimbă definitiv priorităţile.
Mergând pe firul amintirilor şi întâlnindu-se cu doi foşti camarazi de arme ai tatălui său, Guayo şi Chacho, dar şi găsind printre teancurile de hârtii rămase de la mama sa o scrisoare edificatoare, Adrian descoperă cu stupoare că figura emblematică, de erou exemplar, a tatălui său nu era decât masca pe care o purta un torţionar odios, autor al mai multor violuri şi crime abjecte. Mai mult, şantajată cu o expunere publică a faptelor mizerabile, mama lui Adrian s-a văzut nevoită să achite sume consistente de bani pentru a-şi proteja familia de scandalul public.

Criza morală e declanşată de culpa asumată genetic, iar haosul şi degringolada sufletească contaminează întregul univers paşnic şi ferit de emoţii distructive majore de până atunci al lui Adrian, care devine prizonierul propriei vieţi scăpate de sub control. Sfâşiat de dilema morală ce opune figurii autorităţii paterne spectrul bântuitor al unui asasin cu sânge rece, care obinuia să le violeze pe prizonierele indience promiţându-le eliberarea, pentru ca apoi să le împuşte, Adrian porneşte în căutarea lui Miriam, indianca de care tatăl său se îndrăgostise şi care reuşise să fugă, pierzându-se în apele albastre ale nopţii. Întâlnirea cu aceasta, la capătul unor aventuri care-l conduc într-o călătorie odiseică, pe parcursul căreia descoperă mai multe adevăruri personale decât în toată existenţa sa tihnită de până atunci, va aduce cu sine mai multe surprize, schimbând pentru totdeauna coordonatele vieţii lui Adrian.

În romanul lui Cueto răzbat ecourile întregii literaturi sud-americane, cu obsesiile acesteia legate de importanţa legăturilor de sânge şi a moştenirii ereditare a trecutului, cu toate ungherele sale întunecate şi bine păzite. Personajul său, deşi ancorat în contemporaneitate, pare smuls dintre eroii frământaţi din saga marquesiană sau din romanele halucinanate ale lui José Donoso. Un ritm alert, dublat de procesul introspectiv fascinant pe care şi-l aplică protagonistul în căutarea sa sunt atuurile cărţii lui Cueto, apreciat de proaspăt nobelizatul Mario Vargas Llosa drept autorul unui "roman magnific".

*) Alonso Cueto, Ora albastră, Editura Humanitas Fiction, traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru-Mehedinţi, 2010, 242 p.


ANDREEA RĂSUCEANU, scriitor şi critic literar. Doctor în filologie cu lucrarea Mahalaua Mântulesei - drumul către modernitate, susţinută în cadrul Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii, Universitatea Bucureşti; autoare a cărţii Cele două Mântulese (Editura Vremea, 2009). A publicat cronică literară şi studii de specialitate în reviste precum: Observator cultural, România literară, Viaţa Românească, Timpul, Idei în dialog, Familia, Convorbiri literare etc.