Andrei Hrebenciuc:"Nu cred că trebuie să-mi fie ruşine de propriul noroc"
Autor:
Ziarul de Duminica
18.11.2010
Vineri, 19 noiembrie a.c., ora 17.00, Andrei Hrebenciuc îşi
asumă, la Târgul de Carte Gaudeamus, o nouă expunere publică, în
calitate, de această dată, de autor al cărţii "Iluzia. Erou şi
antierou în crizele economice", apărută la Editura Corint. Până
când comentariile postlectură vor fi posibile, Ziarul de Duminică a
purtat un dialog cu tânărul economist, doctorand al Academiei de
Studii Economice.
- Domnule Andrei Hrebenciuc, cartea pe care o veţi lansa
vineri, 19 noiembrie, la Târgul Gaudeamus este rezultatul unei
preocupări mai vechi a dumneavoastră ca economist sau e un răspuns
generat de actuala criză economică?
- Ideea acestei cărţi mi-a venit odată cu începutul crizei
economice din SUA şi prima carte care m-a pus pe gânduri cu
adevărat asupra anumitor tipare comune în crizele economice a fost
"Lebăda Neagră" de Nassim Taleb.
- Are legătură subiectul cărţii cu teza de doctorat pe care
o pregătiţi?
- Foarte mică, teza mea de doctorat se referă la coordonarea
politicilor economice la nivelul Zonei Euro şi, în special, la
influenţa politicii fiscale asupra coordonării din sistem.
- Este "Iluzia..." o carte dedicată exclusiv specialiştilor
sau e accesibilă şi publicului larg?
- Mi-am dorit să fie o carte accesibilă publicului larg şi
cred că am reuşit, stilul şi modul de prezentare ale diferitelor
tematici sunt prietenoase şi nu necesită decât o minimă pregătire
economică pentru înţelegerea situaţiilor prezentate.
- Există un "specific românesc" al actualei crize
economice?
- Cred că în România situaţia e diferită, există aspecte care
ne pot insufla atât încredere, cât şi neîncredere. În primul rând,
sectorul bancar s-a comportat bine până în acest moment, nefiind
afectat la fel de mult ca şi cel din Anglia, Irlanda sau SUA. Pe de
altă parte, această criză a accentuat dezechilibrele macroeconomice
existente şi a evidenţiat insuficienţa restructurării economice.
Consider că, dacă nu vom avea o viziune coerentă, în următorii doi
trei ani lucrurile pot deveni extrem de problematice.
- Sunteţi o persoană formată şi educată sută la sută în,
hai să-i spunem, capitalism. Astfel stând lucrurile, aveţi o
percepţie aparte asupra crizelor economice în general şi a celei
româneşti în particular?
- Deşi nu m-am referit explicit la România, veţi remarca în
carte pasaje întregi care se potrivesc extrem de bine societăţii în
care trăim. Este evident că am fost influenţat de mediul în care
trăiesc şi cred că societatea existentă la noi se apropie de un
model precapitalist, suntem undeva la jumătatea drumului dintre
comunism şi capitalism. Avem un mare decalaj la nivelul
mentalităţii şi mă îndoiesc că am înţeles foarte bine ce model de
capitalism vrem să urmăm, pentru că variaţiunile pe această temă
sunt foarte mari. Modelul de capitalism existent în Germania diferă
cu mult de cel existent în Franţa sau SUA. În concluzie, consider
că trebuie să ne construim o viziune proprie, pentru că simpla
copiere a acestor modele nu va funcţiona. Şi, ca să vă răspund mai
explicit, criza economică din România are cu totul alte tipare
decât cea existentă în SUA.
- Cine sunt eroii, cine sunt antieroii şi care sunt
iluziile induse de o criză economică?
- Iluzia bogăţiei indusă cu ajutorul pieţei financiare a fost
un erou de care civilizaţia actuală avea nevoie în drumul ei
ascendent, numai că dereglementarea excesivă din ultimele două
decenii, bazată pe nişte teorii economice cel puţin atacabile, a
determinat o evoluţie extremă a sistemului financiar. Nu putem avea
nişte pieţe derivate care să însumeze 600.000 miliarde de dolari,
sau aproximativ de 11 ori PIB-ul global, fără să ne punem întrebări
asupra fundamentelor reale care stau la baza lor. Ne-am creat un
univers financiar complicat, pe care nu îl înţelegem şi care
continuă să ne fascineze prin prisma acestui fapt. Rolul de erou şi
antierou a fost purtat de-a lungul timpului de anumite
personalităţi, anumite elite financiare sau chiar de
capitalism.
- Cartea dvs. reprezintă o analiză a crizei sau încearcă să
identifice şi să propună soluţii pentru depăşirea ei?
- Nu m-am referit la soluţii pentru criza actuală, dar am
ridicat nişte semne de întrebare asupra funcţionalităţii sistemului
pe viitor. Din nefericire, de fiecare dată am căutat soluţii pentru
a regla eventualele disfuncţionalităţi existente într-o anumită
criză economică, dar nu am avut tăria să cercetăm mai adânc şi să
căutăm o rezolvare de ansamblu. Cu alte cuvinte, suntem pe alocuri
destul de buni pentru a ieşi dintr-o criză, dar în acelaşi timp
destul de proşti pentru a intra în următoarea.
- Ce autori români şi/sau străini v-au stimulat să scrieţi
această carte?
- Din nefericire, sunt relativi puţini autori români care m-au
inspirat, dar discuţiile purtate cu profesori precum Dinu Marin sau
Moisă Altar m-au ajutat extrem de mult în a înţelege anumite
aspecte ce ţin de teoria economică. Cât despre numărul autorilor
străini, acesta este mult prea mare pentru a fi detaliat
aici.
- Sunteţi un economist (foarte) tânăr. Pentru scrierea
cărţii acest fapt a fost un handicap (prin experienţa, fatalmente,
limitată) sau un avantaj (prin prospeţimea percepţiei şi absenţa
ideilor preconcepute)?
- Idei preconcepute nu am avut niciodată şi cred că
prejudecăţile sunt apanajul oamenilor proşti. Cât despre vârstă,
aceasta constituie un dezavantaj în măsura în care cărţile pe care
vrei să le citeşti nu pot fi comprimate în timp. Suntem limitaţi şi
condiţionaţi de timpul de care dispunem, iar pe măsură ce citeşti
începi să realizezi cât de multe nu ştii şi cât de mult mai ai de
citit.
- Un autor trebuie să îşi asume atât bibliografia, cât şi
biografia. Sunteţi pregătit pentru această (nouă şi, sincer,
diferită de cele anterioare) expunere publică?
- Mă aştept la eventuale critici şi m-aş bucura ca acestea să
fie argumentate şi bazate pe lucrurile pe care le-am scris. Dar,
analizând ce se întâmplă la momentul actual în societatea noastră,
tind să cred că aceste critici vor fi mult mai superficiale şi la
alt nivel.
- Îndeobşte, proba la care un autor îşi supune cartea, după
ce a scris-o, este să fie citită. Dacă ar fi fost scrisă de
altcineva, dvs. aţi fi citit "Iluzia..."? De ce?
- Am momente în care citesc extrem de mult şi dacă aş fi găsit
o carte cu acest titlu şi un cuprins interesant aş fi făcut acest
pas.
- E posibil ca "Iluzia..." să aibă, în rândul publicului
căreia îi este adresată, succes. Veţi "recidiva"?
- Am deja în cap următoarea carte pe care o voi scrie, doar că
va necesita destul timp să mă documentez. În schimb, subiectul pe
care îl voi aborda va fi de mare interes pentru societatea
noastră.
- Ca persoană publică, în ce mod vă apăraţi
intimitatea?
- Nu mă consider o persoană publică atât de importantă şi în
consecinţă încerc să trăiesc o viaţă cât se poate de normală.
- Cât adevăr şi câtă contrafacere există în showbiz în
privinţa persoanei dvs.?
- Nu cred că sunt extrem de bun în a îmi apăra imaginea sau
percepţia publică pentru că subiectele pe care am fost uneori
atacat sunt prea stupide pentru a genera un răspuns deştept. În
consecinţă, am decis să nu reacţionez şi să-i las pe cei care vor
să mă cunoască cu adevărat şi nu au prejudecăţi să o facă. În
acelaşi timp, nu pot să mă plâng de un tratament răuvoitor al media
faţă de mine, exceptând câteva cazuri singulare.
- Ne puteţi furniza un scurt portret al tânărului Andrei
Hrebenciuc?
- Sunt conştient că am fost un norocos şi că şansa pe care am
avut-o în viaţă nu o are fiecare tânăr în România. Dar, în acelaşi
timp, nu cred că ar trebui să-mi fie ruşine de acest lucru atâta
timp cât voi încerca să îndeplinesc ce m-a rugat bunicul meu pe
patul de moarte: să fac în viaţă cât mai mult bine, pentru
că rău face toată lumea.