Capitalul străin care a ajutat ţările emergente să se dezvolte a devenit un pericol

De-a lungul anilor, capitalul străin care pătrundea pe pieţele emergente a jucat un rol vital în finanţarea infrastructurii în India, fabricilor în China şi cumpărătorilor de automobile de lux din Brazilia.
Acum însă ţările cu un ritm rapid de dezvoltare au început să se teamă că investiţiile pe termen scurt vor duce la aprecierea monedelor locale, vor reduce competitivitatea bunurilor lor pe piaţa mondială şi vor crea bule de active dificil de "spart".

Opinia că infuziile libere de capital sunt benefice pentru toate părţile este acum zguduită din temelii. Investiţiile pe termen scurt trebuie ţinute sub control, este poziţia care câştigă acum din ce în ce mai mult teren.
Totuşi, există în continuare riscul ca pe măsură ce controalele de capital sunt adoptate de un număr în creştere de ţări, unul dintre rezultate să fie o serie de devalorizări competitive, care ar putea îndepărta investitorii străini şi duce la o prăbuşire a pieţelor de acţiuni.
Multe ţări iau în calcul măsuri suplimentare temându-se că cea mai recentă încercare a băncii centrale americane de a redresa economia Statelor Unite prin pomparea a încă 600 de miliarde de dolari în sistemul bancar va slăbi în continuare dolarul şi va trimite fonduri în creştere către pieţele cu un rimt rapid de creştere.
Pieţele emergente s-au confruntat tot anul cu consecinţele reorientării capitalului investitorilor dinspre ţările occidentale cu niveluri extrem de scăzute ale dobânzii în căutare de randamente mai mari. Investiţiile de capital pe termen scurt în pieţele emergente, în mare parte pe pieţele de acţiuni, situate la un maxim istoric, este de aşteptat să atingă 458 de miliarde de dolari în acest an, cel mai ridicat nivel din anul 2007, când 784 miliarde de dolari au intrat pe aceste pieţe, conform Institutului de Finanţe Internaţionale.
Abandonându-şi poziţia iniţială, Fondul Monetar Internaţional recunoaşte acum controalele de capital drept un instrument viabil. În mod similar, Statele Unite şi-au exprimat sprijinul pentru acţiunile întreprinse de ţări cu monede supraevaluate ca Brazilia.

Părerile sunt împărţite însă în ceea ce priveşte condiţiile în care ţările ar trebui să impună controale asupra investiţiilor. Un nou studiu realizat de Peterson Institute for International Economics oferă o sugestie. Conform studiului, strategii trebuie să distingă între mai multe tipuri de controale de capital. Cele puse în aplicare de ţări ca China şi alte ţări asiatice, menite să menţină monedele locale la niveluri scăzute artificial intră în contrast cu cele aplicate de Brazilia şi alte ţări, ce sunt menite să preîntâmpine bule de active şi o apreciere prea rapidă a monedelor locale.
China, despre care autorii studiului spun că îşi încurajează moneda să rămână cu cel puţin 20% subevaluată în raport cu dolarul, şi Singapore, unde nivelul subevaluării este chiar mai ridicat, la 30%, "încalcă obligaţia internaţională" de a evita devalorizări competitive, concluzionează institutul.

Cât priveşte economiile cu un ritm alert de creştere ca Brazilia şi Turcia, unde monedele sunt acum supraevaluate în raport cu dolarul cu un nivel estimat la 9% şi respectiv 16%, studiul concluzionează că acestea au motive justificate pentru a ridica astfel de bariere.
Ceea ce conferă studiului o autoritate sporită este faptul că unul din autorii săi este John Williamson, economist internaţional care a creat noţiunea originală a consensului de la Washington în 1989. Conform acestuia, ţările aflate în curs de dezvoltare trebuie să absoarbă zece politici, cum ar fi echilibrarea bugetelor, privatizarea întreprinderilor de stat şi deschiderea pieţelor pentru investitorii străini, pentru a avea un succes economic de durată.

După criza asiatică din 1997 şi prăbuşirea pieţei ruseşti din 1998, ideea că fluxurile de capital reprezintă un bun incontestabil a început să fie dezbătută.
În pofida succesului Chinei în a-şi menţine moneda sub control strict şi a acţiunilor recente ale Taiwanului, Braziliei şi altor ţări, nu toate ţările emergente ridică bariere totuşi.
Strategii din Turcia, de exemplu, spun că nu vor impune controale.
"Cred că s-a exagerat puţin în privinţa necesităţii acestor controale de capital", declară William Cline, co-autor al raportului Peterson Institute.