Isărescu: Populaţia s-a împrumutat democratic, a ştiut ce face. Băncile au fost doar intermediarele

Guvernatorul Mugur Isărescu admite că datoria privată enormă a fost cea care a determinat statul să apeleze la sprijinul UE şi al FMI, dar consideră că decizia de îndatorare a fost "democratică", în spatele ei aflându-se peste 4 milioane de români. În acest angrenaj, băncile au avut doar rol de intermediar, aducând banii din străinătate.

Responsabilitatea umflării datoriei externe revine în principal firmelor private, dar şi celor peste 4 milioane de români care s-au îndatorat la bănci pentru a-şi satisface dorinţa de consum în anii trecuţi, spune guvernatorul Isărescu, care consideră că decizia a fost una "democratică". Acum a venit însă momentul învăţării lecţiei dureroase, că banii trebuie returnaţi.

Datoria externă totală urcă în prezent spre 90 mld. euro, ajungând să reprezinte 75% dintr-un PIB de 120 mld. euro. În anii trecuţi datoria era umflată de sumele absorbite de companiile private, care au ajuns să aibă credite luate din străinătate de 40 mld. euro, dar şi de băncile comerciale, care au atras 22 mld. euro din afară.

"Băncile sunt vinovate, dau cuvântul ăsta tare ca să-i provoc pe bancheri, pentru 22 de miliarde de euro din cele 90 de miliarde de euro, că ei ne-au dat credite. Numai la nivelul populaţiei sunt 4,5 milioane de persoane care au luat credite, aceasta reprezintă 50% din populaţia activă. Deci eu cred că la întrebarea cine a îndatorat România trebuie să avem în vedere acest lucru care nu e de neglijat. E clar că decizia a fost democratică, nu a luat-o X sau Y", a spus Isărescu la Forumul Bancar Român, organizat de Finmedia în parteneriat cu BNR.

Banca centrală a încercat între 2004 şi 2006 să tempereze setea de credite a populaţiei, venind cu o serie de măsuri pentru a limita gradul de îndatorare, iar ulterior a impus băncilor măsuri dure pentru a descuraja vânzarea de împrumuturi în valută. Totuşi, în 2007, când economia era în plin avânt, BNR a relaxat normele de creditare motivând apropierea de practicile europene. Abia în toamna lui 2008 BNR a revenit cu norme mai strânse de creditare, însă în acel moment băncile deja călcaseră puternic frâna.

La acel moment, BNR nu arăta public preocupare faţă de surpaîndatorarea populaţiei sau creşterea abruptă a datoriei publice, în special pe termen scurt. În toamna lui 2008, analiştii străini au fost cei care au pus în discuţie nivelul foarte mare al datoriei pe termen scurt, care la 24 de miliarde de euro aproape egala rezervele valutare ale BNR, de 26 de miliarde de euro. La acel moment, ipoteza luată în calcul era că sectorul privat nu va mai prelungi datoriile scadente.

"Ca să ramburseze această datorie externă, sectorul privat ar fi trebuit să se ducă pe piaţa valutară cu un bulgăre de lei, pe care să îi transforme în valută, depreciind cursul şi bulversând economia. Am încercat să explic că acest bulgăre nu era mare, toţi banii tari (numerarul în circulaţie şi disponibilităţile băncilor comerciale la BNR - n. red.) erau echivalentul a 11 miliarde de euro", explică Isărescu. Statul s-a văzut însă nevoit în aceste condiţii să contracteze un împrumut de 20 de miliarde de euro de la Comisia Europeană şi FMI, pentru a-şi consolida rezervele valutare, astfel încât să dea credibilitate în privinţa stabilităţii cursului. Oricum, BNR a permis o depreciere a cursului cu circa 15%, pe medie, pe care a considerat-o necesară pentru ajustarea economiei.

Analistul economic Ilie Şerbănescu consideră că sectorul privat, dominat de jucătorii cu acţionariat străin, a fost mai degrabă protejat prin acest mecanism, în timp ce salariaţii din domeniul bugetar, pensionarii şi în general contribuabilii trebuie acum să plătească factura ajustării statului.

"Într-o ţară în care am mărit salariile cu 80% în trei ani, reducerea cu 25% nu este o amputare, ci o ajustare. Însă creditele au crescut cu 80% pe an între 2004 şi 2008. Şi mă întreb unde este participarea celor vinovaţi de acest lucru la factura crizei. Eu zic că prin curs (menţinut stabil de BNR - n. red.) sunt apăraţi de această chestiune. Şi atunci sunt puse numai salariile să suporte. Chiar credeţi că se poate ajunge undeva tot tăind salarii şi scoţându-i din ecuaţie pe cei care ne-au adus aici"?, a subliniat Şerbănescu la acelaşi seminar.

Economia are nevoie de stimulente, dar de unde vor veni?

Îmbunătăţirea colectării taxelor, aplicarea modelului polonez de privatizare a companiilor de stat pe Bursă, încurajarea investiţiilor în infrastructură sunt câteva dintre soluţiile propuse de analiştii economici pentru ieşirea din criză, în condiţiile în care este tot mai clar că măsurile de ajustare luate de guvern nu au cum să atragă după sine revenirea economiei.

Florian Libocor, economistul-şef al BRD, consideră că statul trebuie să găsească căi de a-şi majora veniturile, cum ar fi îmbunătăţirea colectării, pentru că tăierile de salarii nu pot continua la nesfârşit, iar asta descurajează şi băncile să dea credite. "Există ofertă de credite, există şi un risc crescut, dar nu există cerere. Şi nu va putea fi repusă pe picioare nici cu tăieri de salarii, nici de cheltuieli." El spune că ideea de competitivitate prin costuri scăzute este greşită, iar companii precum

Dacia au reuşit să se impună prin modele noi, nu neapărat cât mai ieftine. "Cheia pentru corectarea bugetului nu poate fi tăierea de cheltuieli la nesfârşit. Cheia este o mai bună colectare. Evaziunea este peste tot, nu am mai fost în această situaţie din anii '90."

Lucian Anghel, economistul-şef al BCR, a arătat la rândul său că băncile au nevoie de proiecte de investiţii pe care să le finanţeze, iar în acest caz vor găsi şi resursele pe care să le mobilizeze. "Şi Banca Naţională mai are gloanţe de tras, pentru că rezervele minime la valută sunt încă la 25%. Sunt 6 miliarde de euro care pot intra în economie", a spus Anghel. Pe de altă parte, el notează că băncile au nevoie să vadă că şi clienţii înţeleg că trebuie să ramburseze creditele în condiţiile agreate, pentru a avea încredere să dea din nou finanţări.

Otilia CiotÂu, economistul-şef al Piraeus Bank, spune că Polonia este din nou un bun exemplu de urmat pentru redresarea economiei. "Prin privatizarea multor companii de stat, în special prin intermediul pieţei de capital, aceasta a ajutat la menţinerea creşterii economiei. Aduce bani la buget, care ar trebui investiţi eficient pentru relansarea economiei", spune ea. Şi în domeniul absorbţiei fondurilor structurale Polonia oferă un model eficient, având o singură autoritate de management, în timp ce pe plan local funcţionează autorităţi separate în subordinea mai multor ministere.

Aurelian Dochia, analist economic, spune că pe plan internaţional statele au fost nevoite să intervină pentru a compensa derapajele sectorului privat, întrucât riscul era complicarea situaţiei până la niveluri greu de gestionat. Totuşi, el respinge ideea că investitorii privaţi au fost astfel protejaţi, în dauna contribuabililor, inclusiv în cazul României.

"Mallurile de care discutăm deja nu mai au chiriaşi şi vor fi în faliment, investitorii suportă costurile, băncile care i-au finanţat suportă costurile. Anul acesta majoritatea băncilor înregistrează pierderi", spune Dochia. El notează că în criza actuală din Irlanda autorităţile europene au preferat să acţioneze foarte rapid, deoarecere efectele prăbuşirii băncilor s-ar fi extins rapid, prin intermediul deţinerilor de obligaţiuni, şi ar fi afectat întreaga comunitate.