Pisică grasă, pisică slabă/ de Alexandru Ciolan

În ajunul întâlnirii care se anunţa a fi una de muştruluială (băncile se salvaseră, mulţumită sumelor acordate de Trezorerie, dar nu făceau nimic pentru relansarea economiei), liderul de la Casa Albă a avut, în faţa camerelor de televiziune, o izbucnire care a adus pe prima pagină a presei din lumea întreagă sintagma fat cats: "N-am candidat ca să ajut câteva pisici grase". (A doua zi, înconjurat de felinele rotofeie, fiorosul buldog avea să dea prietenos din coadă şi să le roage să mai dea jos din osânză. ) Nu ştim de când datează traducerea sintagmei în celelalte limbi romanice (fr. chat gras, it. gatto grasso, sp., port. gato gordo), dar larg mediatizata exclamaţie a preşedintelui american a contribuit, fără îndoială, ca şi în română, la popularizarea ei.

Fat cat a fost la origine - şi continuă să fie - un termen politic al englezei americane, desemnând un finanţator important al campaniei electorale. Prima atestare este din 1928, într-un comentariu al lui Frank Kent, figură rămasă în istoria jurnalismului yankeu nu pentru această sintagmă, ci pentru înverşunarea cu care îl critica, de pe poziţii conservatoare, pe Franklin Delano Roosevelt şi politica lui intervenţionistă (New Deal). Cu timpul, fat cat şi-a lărgit aria semantică, în zilele noastre sintagma putând fi aplicată nu doar sponsorilor de partid, ci şi, în general, persoanelor avute şi privilegiate, care câştigă bani pe seama altora, sau figurilor de seamă, celebrităţilor. Că o persoană bogată este văzută ca fiind grasă înţelegem, dar de unde până unde echivalenţa cu o pisică? Ei bine, nu este vorba (doar) de o pisică: în slang (argoul american), unul dintre sensurile lui cat este acela de "guy - băiat, tip, individ". Aşadar, fat cat ar fi trebuit să se traducă nu prin "pisică grasă", ci mai degrabă prin "grăsan, umflat". De altfel, unele caricaturi pentru fat cat înfăţişează un bărbat obez, cu trăsături porcine (şi nu pisiceşti), cu joben şi baston şi cu un trabuc (simbolul omului de afaceri) între degetele ca nişte caltaboşi.

După ştiinţa noastră, prima atestare a sintagmei în româneşte, într-o formă uşor modificată, datează din octombrie 2008, când Mircea Geoană (fost ambasador la Washington şi, prin urmare, familiarizat cu jargonul politic american) a mârâit electoral spre directorii supraremuneraţi ai regiilor autonome, numindu-i pisici îngrăşate: "Credem că în această perioadă trebuie limitate în mod dramatic, eventual prin lege sau prin ordonanţă de urgenţă, şi veniturile exagerate pe care le au aceste pisici îngrăşate din sistemul public românesc şi mă refer la şefii de regii, de gen Romsilva…" (ziare.com 8 X 08).

Următoarea noastră atestare este din februarie 2009 şi se referă la faţeta britanică a unei realităţi planetare: "Deşi se pot considera «proprietari» ai activelor naţionalizate de către Guvernul Gordon Brown la nouă bănci, britanicii sunt, de fapt, finanţatorii aşa-numitelor «pisici grase» - cei care conduc băncile şi au beneficiat de bonusuri de milioane de lire, în ciuda asigurărilor lui Brown că acest lucru nu va mai fi posibil." (G. 20 II 09).

O lună mai târziu, presa noastră relata despre supărarea preşedintelui Medvedev al Rusiei, care folosea sintagma cu referire la birocraţia sportivă a ţării sale: "Ar trebui să ne gândim la a schimba sistemul de antrenament al atleţilor. Atletul, nu federaţiile, aceste pisici grase, trebuie să aibă prioritate" (antena3.ro 2 III 10).

După ce izbucnirea furioasă a lui Barack Obama a fixat definitiv sintagma în limbajul presei internaţionale, pisici grase nu mai sunt doar persoane, pot fi şi instituţii întregi care, în loc să alerge după şoareci şi să-şi păstreze supleţea, se nărăvesc la mâncarea pusă în castronel, la ore fixe, de grijuliul stăpân care este statul: "Banca centrală, cu intenţia lăudabilă academic de a lupta cu inflaţia, a permis, prin politica de dobânzi înalte, ca băncile româneşti să devină «pisici grase», făcând profit din schimb valutar şi din simplul arbitraj între depozitele clienţilor şi plasamentele cu risc zero la BNR sau în titluri de stat." (Z. fin. 26 X 10).

Pisicile grase au intrat definitiv în vocabularul şi în imaginarul nostru. Şi riscăm să uităm, peste o vreme, că rostul mâţei era să prindă şoareci…

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

Cuvinte-cheie: fat cats, pisici grase

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făråmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.