Ce implică dezmembrarea zonei euro

I-ar fi mai bine Irlandei fără euro? Economia Greciei ar reveni pe linia de plutire cu o nouă drahmă? S-a discutat mult despre posibilitatea ca economiile cu probleme din zona euro să părăsească uniunea monetară, însă modul în care o ţară ar putea face acest lucru a fost mai puţin explorat. Astfel, pe măsură ce se developează scenariile posibile, devine tot mai clar că dificultăţile dezmembrării zonei euro sunt tot mai prezente, scrie BBC News.

Fuga capitalurilor

Dacă o ţară din zona euro intenţionează să introducă o nouă monedă, atunci va fi nevoită să convertească economiile realizate în moneda unică europeană la un curs de schimb fix, începând cu o anumită dată calendaristică. Dar firmele şi oamenii nu vor aştepta pasivi ca acea dată să vină.

Principalul motiv pentru care o ţară ar vrea să renunţe la euro ar fi intenţia acesteia de a-şi creşte competitivitatea exporturilor prin deprecierea cursului de schimb al noii monede.

În consecinţă, investitorii şi cei care economisesc vor decide să îşi păstreze fondurile în euro sau în alte monede sigure cum ar fi dolarul.

Marea problemă este ca odată cu lansarea veştii că abandonarea euro este posibilă, sectorul bancar va intra în colaps după ce investitorii vor retrage cantităţi masive de bani.

Cu siguranţă, guvernul ar încerca să limiteze aceste transferuri, însă mecanismele de control nu sunt tocmai eficiente în economia mondială actuală.

Natural, apare întrebarea dacă o pregătire în secret şi o lansare surpinzătoare poate fi un scenariu viabil.

Un asemenea plan ar putea funcţiona exclusiv într-un stat totalitar, unde deciziile nu se supun dezbaterilor publice şi nu trec prin filtrul comiisilor parlamentare.

Măsură riscantă

Economia unei ţări europene care părăseşte uniunea monetară ar întâmpina mari dificultăţi din cauza datoriilor publice în euro. Guvernul va continua să plătească aceste datorii în moneda euro în timp ce veniturile din taxe şi impozite vor fi în noua monedă.

O alternativă poate fi convertirea datoriilor publice în noua monedă, însă o astfel de mişcare ar echivala cu falimentul naţional.

Investitorii îşi vor pierde încrederea şi vor cere dobânzi punitive pentru a continua să achiziţioneze titlurile de stat ale guvernului în cauză.

Principalul argument pe care optimiştii îl aduc este că alte conversii monetare au avut succes în trecut. Introducerea euro sau conversia mărcilor din Germania de Est în mărci germane sunt exemplele care ar putea valida dezmembrarea uniunii monetare.

Marea difrenţă este că în aceste situaţii monedele considerate mai volatile erau transformate în monede pe care investitorii le percepeau ca sigure.

Un astfel de argument sugerează că transformarea unei monede mai slabe într-una puternică ar putea fi viabilă. În acest caz o ţară precum Germania ar putea părăsi, în mod teoretic, zona euro. Dar uniunea monetară din Europa a fost construită pentru a fi "incasabilă", şi oricare ar fi atracţiile teoretice pentru a dezmembra zona euro, dificultăţile practice ale unui astfel de plan nu pot fi ignorate.

Belgia, apariţie surpriză pe lista ţărilor cu probleme

Traderii au împins în sus costul asigurării datoriilor Belgiei împotriva default-ului până la niveluri record din cauza sistemului politic cu probleme. Belgia s-a alăturat astfel Portugaliei, Spaniei şi Italiei pe lista ţărilor care s-ar putea îndrepta către o criză financiară, scrie The Guardian.

În barurile din Anvers şi cafenelele din Bruges, lumea vorbeşte mai puţin despre Crăciun, ci despre costul în creştere de finanţare a datoriei naţionale a ţării, care a atins 100% din Produsul Intern Brut.

Asemenea Irlandei, care se luptă să stăvilească criticile lansate la adresa pachetului de măsuri de austeritate anunţat, există semnale că investitorii internaţionali în obligaţiuni încep să privească Belgia ca trăind pe bani împrumutaţi şi timp împrumutat.

Înrăutăţind situaţia, ţara are un sistem politic cu probleme şi nu are un guvern din luna aprilie. Traderii de pe pieţele monetare internaţionale au dus costul asigurării datoriilor Belgiei până la niveluri record. Dobânzile cerute de investitori pentru a cumpăra titluri belgiene nu se situează încă la nivelul celor percepute pentru titlurile spaniole, însă analiştii spun că diferenţa se diminuează rapid.

"Belgia este nevoită să plătească o primă de risc politic pentru că încă nu dispune de un guvern care să ia decizii cu privire la modalităţile de reducere a cheltuielilor şi datoriilor, decizii dorite de către pieţe", a declarat un analist.

În timp ce restul continentului s-a luptat să găsească răspunsuri pentru întrebarea ce trebuie redus şi în ce moment ca parte a eforturilor de menţinere sub control a cheltuielilor guvernamentale, cele zece milioane de belgieni au fost prinşi într-un conflict de trei ani între flamanzi şi valoni cu privire la guvernarea unui district aflat la periferia Bruxellesului.

În aprilie, guvernul condus de primul-ministru Yves Leterme s-a prăbuşit în momentul în care nu a putut soluţiona ceea ce devenise o criză constituţională având în centru arondismentul electoral Bruxelles-Hal-Vilvorde. Alegerile din iunie au divizat ţara. Majoritatea flamanzilor vor o doză de austeritate în stil britanic, dar socialiştii refuză orice fel de reduceri de cheltuieli.

În atmosfera tensionată creată pe pieţele financiare, orice ţară fără un plan coerent poate fi privită drept iresponsabilă sau cu ceva de ascuns. Pe scurt, următoarea Irlanda.

Un purtător de cuvânt al guvernului a negat faptul că Belgia ar întâmpina probleme, spunând că datoriile ţării au un caracter foarte diferit de cel al datoriilor britanice.

"Guvernul ţării noastre nu este nevoit să-şi refinanţeze datoriile în aceeaşi manieră ca Marea Britanie, care s-a împrumutat mai mult la nivel internaţional", a declarat acesta.

El a admis că situaţia politică nu este soluţionată, arătând însă că Belgia este stabilă. "Este un fapt nefericit că trebuie să aşteptăm să constituim un nou guvern, însă acesta este un proces democratic şi situaţia se va rezolva în timp."