Opinie Sorin Pâslaru: Surprizele unui buget redactat ca în epoca de piatră

Tăierile la care s-a angajat Guvernul în bugetul pe 2011 încep să iasă la iveală, în pofida faptului că Finanţele încearcă să le ascundă în hăţişurile unui buget redactat încă la nivelul epocii de piatră.

Bugetul României este parcă special conceput mai mult să ascundă date decât să lămurească presa, Parlamentul şi opinia publică despre ce se întâmplă cu banii acestei ţări.

"0001 01 Venituri - total/ I Venituri curente. A. Venituri fiscale (...) 60 Regularizări. Cote şi sume defalcate din impozitul pe venit (se scad)."

E ca la stat. Nu înţelegi nimic. Ca la Poştă, unde nu ştii la care ghişeu "se prezintă recomandatele". Ca la spital, unde intri, dar nu există o recepţie, pe uşi nu scrie nimic, personalul medical nu are ecusoane. Sau ca la minister, unde suni, dar nu ştii cu cine vorbeşti pentru că niciun funcţionar din România nu are obligaţia de a răspunde la telefon întâi prezentându-se. Eşti rătăcit.

Nu se ştie cât vrea statul român să cheltuie în 2011 pe benzină şi cât a cheltuit în 2010. Nu se ştie câte maşini, câte calculatoare, câte birouri vrea să cumpere şi câte a cumpărat în 2010. Nu există indicii privind poziţiile bugetare, explicaţii despre cum este construit bugetul.

Excel-ul are de acum decenii de folosire, dar Finanţele vin cu aceleaşi PDF-uri obosite, cu aceleaşi capitole/subcapitole/paragrafe/articole/alineate restrânse şi apoi extinse pe Salarii de bază/Salarii de merit/Indemnizaţii de conducere/Spor de vechime/Alte sporuri/Fond de premii/Norme de hrană.

Nu există date sintetizate, nu poţi vedea sau nu poţi redacta o structură a celor mai mari 10 categorii de cheltuieli, modul cum sunt administrate, eficienţa investiţiilor.

Bineînţeles, dacă ai mai fost pe acolo, începi să te "prinzi". Dar nu complet.

Aşa cum este redactat acest buget, ce ne spune?

Cifrele mari arată că cheltuielile totale, aferente bugetului consolidat, vor fi de 200 miliarde de lei (47 mld. euro), echivalente în lei cu cele de anul trecut. Ca pondere în PIB însă, care este estimat să crească de la 512 mld. lei la 544 mld. lei în 2010, înseamnă o scădere de circa 2,2%. În lei, scăderea înseamnă 12 mld. lei, deci aproape 3 miliarde de euro.

Guvernul a pus pe masa jurnaliştilor 500 de pagini cu proiectul de buget pe 2011, dar nu a explicat de unde vor fi făcute economiile.

Explorând, ies la iveală. Pagina 206: "Subcapitolul 06, Asistenţă socială pentru familie şi copii. 2010: 5,73 mld. lei, 2011: 5,20 mld. lei." Înseamnă 500 milioane de lei în minus. Pe site-ul Ministerului Muncii, capitolele majore de asistenţă socială au, bineînţeles, altă denumire: "Indemnizaţii pentru creşterea copilului" şi "Alocaţii de stat pentru copii". Despre acestea este vorba. Deci ori de la un capitol, ori de la altul se vor tăia 500 milioane de lei (120 milioane de euro). Nu puteau să spună de la început asta?

Proiectul de buget nu este singurul exemplu al opacităţii care domină încă administraţia românească la 20 de ani de la Revoluţie. Funcţionarismul obtuz, ilustrat cel mai bine de ghişeul de 20 pe 20 de cm de la secţiile de poliţie, de principiul "ce vă interesează, că ştim noi mai bine ce trebuie făcut" încă domină spaţiul administraţiei publice.

Proiectele de lege nu sunt afişate în mod transparent pe site-ul Guvernului sau al ministerului cu cel puţin 30 de zile înainte de adoptare. Există o adevă­rată conspiraţie cu proiectele de lege. Apar de nicăieri, nu sunt asumate, iscă discuţii, comentarii, sunt apoi retrase.

Modificările legislative nu sunt motivate articol cu articol, nu este estimat impactul economic sau social al decizi­ilor.

Lungi discuţii despre nimic apar apoi în presă, care în loc să trateze fapte şi statistici face ştiri din declaraţii şi reacţii la declaraţii la infinit. Războaie de trei zile peste care se aşterne praful într-o săptămână.

Numai că la scadenţă vin plăţile. Vine scăderea, care trebuie făcută de undeva. Tot cifrele lor o arată, chiar aşa, înecate în mii de alte date.