Prăbuşirea Irlandei trăită de oamenii de rând: de la 1.100 de euro pe săptămână în timpul boom-ului, în stradă fără adăpost

Mărirea şi decăderea Irlandei, supranumită în perioada de boom economic drept "tigrul celtic", se reflectă la o scară mult mai mică în soarta unui om. Malcolm Quigley avea o casă şi câştiga 1.100 de euro pe lună. Acum este şomer şi trăieşte printre gunoaie, scrie The Guardian.

Totul a început în momentul adâncirii recesiunii economice în Irlanda, ţară care a fost nevoită să apeleze la un împrumut extern pentru a evita colapsul. Quigley, 38 de ani, lucra pentru o companie de securitate ce păzea locurile în care erau amplasate anumite clădiri, de exemplu magazinul Argos din cadrul centrului comercial Liffey Valley.

Dacă în perioada în care Irlanda era supranumită "tigrul celtic" el câştiga până la 1.100 euro săptămânal, actualmente Quigley este nevoit să-şi aştepte rândul la centrul pentru cei fără adăpost Tallaght Homeless pentru a putea face o cerere pentru un loc de muncă prin intermediul internetului. Malcolm Quigley afirmă că "în ultimele două luni am scris la 17 angajatori diferiţi, însă am primit un singur răspuns, care era negativ".

În momentul în care firmele de construcţii au început să înregistreze pierderi, compania pe care Malcolm Quigley o deţinea a început să piardă din contracte, urmând la scurt timp să intre în lichidare. După doi ani de şomaj, situaţia s-a înrăutăţit şi pe plan personal, Quigley s-a separat de partenera sa de viaţă şi a părăsit casa din Mountmellick. Irlandezul s-a întors în Tallaght fără loc de muncă şi suferind de depresie.

În prezent, "acasă" reprezintă pentru Quigley un cort amplasat la subsolul unui bloc de apartamente în sud-vestul capitalei irlandeze, împrejurimile trădând o situaţie dezolantă. Irlandezul este nevoit să supravieţuiască în mizeria cauzată de resturi de mâncare, sticle de băutură, alimente aflate în descompunere în folii de staniol şi seringi ale celor care consumă heroină pe post de panaceu al problemelor pe care le au.

Frustarea lui Quigley este plusată şi de faptul că a fost nevoit să se adăpostească la intrarea mănăstirii catolice din cartierul Tallaght, locaţie unde acesta a copilărit. "Niciodată nu mi-am imaginat că voi locui pe străzile cartierului unde am copilărit", spune Quigley. Sunt şi nopţi în care acesta reuşeşte să ocupe o cameră la o pensiune.

"Indiferent că dorm la subsol sau la pensiune, mă simt ca un străin, deoarece nu consum nici droguri şi nici alcool, spune irlandezul. El explică faptul că o mulţime de oameni apelează la consumul de narcotice pentru a scăpa în special de plictiseală, dar şi de problemele cotidiene. Spre deosebire de această categorie de persoane, Quigley punctează faptul că el preferă să îşi petreacă timpul în căutarea unui job sau la biblioteca din Tallaght.

Alături de Malcolm Quigley îşi mai petrec nopţile imigranţi polonezi, care după ce şi-au pierdut locul de muncă şi locuinţele s-au refugiat în consumul de heroină. Spre deosebire de populaţia irlandeză, imigranţilor li s-au tăiat toate fondurile de care beneficiau. Situaţia nu pare a se îmbunătăţi pe viitor pentru niciuna dintre categorii.

Întrebat ce părere are de situaţia actuală şi de zecile de miliarde pe care ţara sa le va împrumuta de la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană, Quigley susţine că guvernul ar putea să deschidă unele apartamente din "complexele fantomă" pentru a-i găzdui pe cei care se află într-o situaţie similară cu a lui. El explică faptul că în perioada de boom a economiei irlandeze, cu credite ieftine au fost construite aşa-numitele "complexe fantomă", care înglobează peste 3.000 de apartamente, dar al căror grad de ocupare este însă redus.

Quigley este de părere că reducerea bunăstării sociale, a locurilor de muncă şi adoptarea de măsuri de austeritate vor conduce ţara spre o sporire a criminalităţii şi a numărului de oameni ai străzii. "Criza actuală va împinge persoanele să se refugieze în consumul de droguri sau să fure mai mult."

Irlandezul afirmă că va continua să caute un loc de muncă, pentru a putea obţine o locuinţă unde să îşi poată duce copiii. Aceasta este drama unuia dintre cei 450.000 de şomeri pe care Irlanda îi are în prezent şi a căror situaţie nu se va îmbunătăţi pe termen scurt, dată fiind conjunctura economică a Irlandei.