Cum se loveşte Guvernul de propria-i neputinţă: lipsa de date clare îl împinge să ia decizii pripite

Lipsa unei baze de date clare a pus Executivul, zilele trecute, într-o postură neplăcută. Guvernul a modificat legislaţia privind acordarea îndemnizaţiilor pentru creşterea copiilor, dar nu a arătat până în ultima clipă, cu claritate, că ar şti câte familii vor fi afectate, care este preţul pe care ar urma să-l plătească şi nici ce ar urma să primească în schimb pentru preţul plătit.

Doar că, cu mult înainte, Finanţele operaseră aceste tăieri de costuri cu indemnizaţiile în proiectul legii bugetului: sunt 500 mil. lei pe care Guvernul spera să-i economisească prin micşorarea perioadei de acordare a îndemnizaţiilor pentru creşterea copiilor. De unde îi va acoperi acum de vreme ce, în 2011, nu va mai fi nicio economie în urma acestor tăieri?

În această lumină, intransigenţa ministrului muncii, Ioan Botiş, faţă de subalternul său îşi pierde din greutate.

"Eu sunt extrem de exigent, cer informaţii foarte corecte şi, mai ales, la timp (...). Aşa s-a întâmplat şi astăzi, i-am cerut preşedintelui să îmi trimită nişte date interne, pentru a face o analiză legată de nişte decizii pe care trebuia să le iau", a justificat Botiş demiterea lui Alexandru.

Ce îi cerea Botiş lui Alexandru? O situaţie cu beneficiarii bugetari care primesc indemnizaţie pentru creşterea copilului. De ce nu i-a pus-o Alexandru la dispoziţie imediat? Pentru că nu o avea. De ce nu o avea? Pentru că datele nu erau consolidate la nivelul ministerului, iar când "comanda" a venit, telefoanele au început să zbârnâie prin judeţe pentru a culege aceste date.

În general, Guvernul nu are date - se vede din acţiunile sale - iar multe greşeli au ca bază de plecare neştiinţa. Este peste putinţă să alcătuieşti o bază de date care să-ţi spună în fiecare secundă cum stai?

"Uşor nu este. Pe de altă parte, nu cred că la guvern nu există resurse pentru a face o astfel de aplicaţie. Problema este cum colectezi datele din teritoriu. Nu ştiu ce sistem au cei de la Finanţe, cum consolidează aceste date. Dar ştiu că, la nivel de administraţie, au cheltuit mulţi bani cu informatizarea şi până la urmă cu ce s-au ales? Mi s-a întâmplat să văd cum date ale mele, după nume şi cod numeric, sunt găsite într-o bază electronică pentru ca, mai apoi, să fie trecute cu pixul într-un dosar. Păi atunci ai făcut o muncă de două ori! La ce bun o bază de date dacă ele ajung, în final, tot la un dosar?", se întreabă specialistul în IT Mircea Sârbu.

Proiectul legii bugetului arată că pentru pensiile speciale care vor intra de anul viitor în sistemul public de pensii Guvernul alocă 800 mil. euro pentru 2011. Ce economie s-a făcut prin recalcularea acestor pensii speciale? Premierul Emil Boc vorbea, în vară, de economii de sute de milioane de euro anual. Acum, la finalul recalculării, nu se ştie nimic despre vreo economie. Ministrul Botiş a primit pe masa de lucru o listă cu sumele necesare pentru pensiile speciale - de la SRI, MApN şi MAI care au făcut recalcularea pensiilor - şi le-a prins în buget fără să i se spună nimic altceva şi fără ca el să întrebe ceva.

Luni de zile, despre cel mai important indicator din ultimul an, cel al numărului de bugetari, datele au fost contradictorii. Faptul că legea salarizării unitare şi grilele ei va intra efectiv în vigoare din 2012 este rezultatul lipsei de date reale. Guvernul a avut o sumă de bani, 39 mld. euro pentru salarii în 2011, iar, în final, şi-a dat seama că aplicarea legii la numărul de bugetari existenţi ar fi depăşit acest plafon. Soluţia a fost că a amânat intrarea în vigoare a actului normativ.

A afla numărul de bugetari, structura salariilor acestora este o operaţiune dificilă. Unele dintre date sunt la Ministerul de Finanţe. Dar sunt aceste date şi pe masa sălii de şedinţe de la Palatul Victoria? Harta din spatele fotoliului premierului de la Palatul Victoria ar trebui să fie una interactivă. Privirea asupra mersului economiei una globală. Un creion apăsat pe un judeţ anume ar trebui să indice absolut totul - de la numărul de bugetari care beneficiază de alocaţii pentru creşterea copilului până la nivelul şomajului, al salariilor, al veniturilor, al cheltuielilor. Se întâmplă asta? Nu. Potrivit Mediafax, săptămâna trecută, reprezentanţii Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) au venit în Guvern, la discuţiile pe buget, cu informaţii neactualizate privind şomajul din acest an, lucru care a condus la o dispută între premier şi şeful CNP. Dar trebuia să vină şeful Prognozei la Guvern pentru a prezenta nişte date legate de şomaj? Acele date nu ar trebui să fie zilnic pe masa Guvernului cu atât mai mult cu cât Executivul se pregătea să modifice şi legislaţia privind acordarea indemnizaţiei de şomaj?

Cu toate acestea există în instituţiile de sub autoritatea Guvernului baze de date foarte valoroase. Site-ul Ministerului de Finanţe - atât cât oferă el ca date publice - este bine organizat. La fel cel al Registrului Comerţului sau al Institutului Naţional de Statistică, al Camerei Deputaţilor sau a Senatului. De ce nu sunt valorificate aceste date?

"Pentru ca lucrurile să se întâmple aşa sistemele ar trebui să comunice între ele, dar pentru asta este nevoie de un standard de comunicare. Or, acest standard de comunicare nu ştiu să existe. Asta nu înseamnă că nu ar putea exista. Dar cineva ar trebui să se ocupe de acest lucru. Uneori ai impresia că acel cineva chiar vrea ca lucrurile să nu funcţioneze", arată Sârbu.