Părinţi duhovniceşti la Editura Predania/ de Ziarul de Duminică

Editura Predania este condusă de un tânăr inimos, Ionuţ Gurgu, are şi o revistă, Predania, care continuă revista interbelică de critică teologică, şi o librărie, care depăşeşte cadrul unui simplu magazin de carte religioasă. Mai multe volume publicate în ultima vreme în colecţia Părinţi duhovniceşti ne-au atras atenţia.

Stareţul Tadei de la Mânăstirea Vitovniţa - Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este viaţa.

Traducere din limba sârbă de Valentin-Petre Lică. Părintele Tadei (1914-2003) s-a născut în satul Vitovniţa, din părinţi ţărani. Începuturile vieţii sale călugăreşti sunt legate de mânăstirea Milkovo de lângă Svilainţa. Îndată după închinoviere, în 1935, a fost îndrumat spre Şcoala de Iconografie de la Mânăstirea Rakoviţa. La dorinţa Patriarhului Bisericii Ortodoxe Sârbe de la acea vreme, Varnava, Episcopul Veniamin i-a dat monahului Tadei dezlegare canonică să meargă în eparhia Belgradului şi Karloviţului, iar acesta a intrat în obştea mânăstirii de la Rakoviţa. A fost hirotonit în cinul de ieromonah în 1938, la Mânăstirea Rakoviţa, a fost ridicat la treapta de egumen în 1949, în catedrala din Belgrad, de către vicarul patriarhal Visarion, fost episcop al Banatului. În Octombrie 1938, ieromonahul Tadei a fost mutat, pentru nevoile slujirii, la Patriarhia din Peci. În 1962, a fost rânduit la stăreţia Mânăstirii Vitovniţa. A petrecut în această slujire vreme de zece ani.

Cartea cuprinde interviuri, convorbiri, sfaturi şi apoftegme ale unuia dintre cei mai de seamă părinţi duhovniceşti, român de neam, din Serbia veacului XX, adunate din convorbiri avute cu fiii duhovniceşti, adresate cu precădere mirenilor, în mijlocul cărora Stareţul Tadei şi-a împlinit misiunea. O parte a acestor materiale circulau în perioada comunistă, printre credincioşii ortodocşi sârbi, sub formă dactilografiată.

Stareţul Tadei de la Mânăstirea Vitovniţa - Pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Volumul de faţă întregeşte viziunea duhovnicească pe care Stareţul Tadei a lăsat-o moştenire. Suntem răspunzători, insistă el, de gândurile pe care le întreţinem, iată un adevăr foarte greu de crezut şi de primit pentru omul postmodern, obişnuit să relativizeze orice şi, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică. De obicei, în cărţile duhovniceşti întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei aşează ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii. Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune Stareţul Tadei: smerenia, ascultarea, blândeţea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor.

Arhimandritul Serafim Alexiev - Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox.

Arhimandritul Serafim (Stoian Gheorghiev Alexiev, 1912-1993) a scris o serie de cărţi cu conţinut dogmatic şi duhovnicesc. Cele mai însemnate sunt: "O vedere ortodoxă a noului şi vechiului stil al Calendarului," (1972) "Credinţa noastră," "Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul în lumina învăţăturii Sfinţilor Părinţi," "Viaţa după viaţă," "Stareţii de la Optina". Arhimandritul Serafim a închinat în ultimii săi ani de viaţă eforturi deosebite unei critici profunde a ecumenismului, pe care-l socotea o erezie potrivnică lui Dumnezeu, ce macină Biserica Ortodoxă. Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viaţa cea adevărată prin cinci scrieri ce explică şi detaliază, pe înţelesul tuturor, spovedania, vrajba şi împăcarea, mândria şi smerenia, suferinţele. Cartea atinge cu înţelepciune şi dragoste creştinească sufletul obosit şi întristat al omului, suplinind o lipsă pe care nimeni nu o poate umple de unul singur.

Ahimandritul Epifanie Theodoropulos - Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Arhimandritul Epifanie a fost unul din marii duhovnici şi canonişti ai Greciei din veacul al XX-lea. Ţinut la evlavie în Sfântul Munte şi întreaga ţară pentru înţelepciunea sa duhovnicească, era nelipsit de la fiecare adunare a Sfântului Sinod al Bisericii Elladei pentru cunoştinţele sale în privinţa Sfintelor Canoane al Bisericii. În 1949 a absolvit Facultatea de Teologie din Atena, iar în aceeaşi perioadă intră sub oblăduirea celui ce i-a rămas părinte duhovnicesc până la moarte - Părintele Filothei (Zervakos), stareţul mânăstirii Longovarda din Paros. În 1956 este hirotonit diacon, iar în 1961- ieromonah. A întemeiat în 1976 Sihăstria Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu "Keharitomeni" ("Cea plină de har") din Trizina, Peloponez. A murit în 1989.

Cartea de faţă reprezintă primul volum al culegerii de omilii ţinute de părintele Epifanie fiilor săi duhovniceşti din obştea mânăstirii Keharitomeni din Peloponez. Cuvântul său este plin de nerv şi trece dincolo de mărginirile fireşti ale mijloacelor neînsufleţite de înregistrare - cuvânt ziditor, aghiografic şi de pateric, cuvânt de înţelepciune şi plin de har, fără avânturi retorice şi tonalităţi impresionante. Cartea de faţă doreşte să dăruiască acest cuvânt poporului lui Dumnezeu.