Picasso şi electricianul: o enormă furtună mediatică

Pierre Le Guennec, fericitul (până la proba contrarie) posesor al acestei comori a lui Ali Baba, a fost angajatul lui Picasso. Asta se-ntâmpla în anii 70, când Le Guennec a părăsit Parisul şi şi-a propus serviciile de "artizan electrician", în sudul Franţei, în regiunea Cannes. La câteva zile după anunţ, este invitat în localitatea Mougins, la domeniul Notre-Dame-de-Vie, ultima locuinţă a lui Picasso şi a Jacquelinei, soţia sa, ca să se ocupe cu depanarea unui scurt-circuit. Pentru că se achită în timp record de sarcina pentru care fusese solicitat, Le Guennec este angajat să se ocupe de mentenanţa vilei de 35 de încăperi a cuplului Picasso. De atunci şi până la moartea maestrului, electricianul (care locuia la Mouans-Sartoux) a venit de trei ori pe săptămână la Mougins, ca să schimbe becuri, să repare prize sau aparate electronice stricate.

Acum, la aproape de 40 de ani de la moartea lui Picasso (1973), elctricianul mărturiseşte că a ţinut în garajul personal, departe de ochii lumii, diverse opere primite cadou (zice electricianul) în perioada 70-73. "Nu eram absolut deloc la curent cu valoarea acestor lucrări şi am vrut ca, înainte să mor, să le scot din uitare, pentru ca descendenţii mei să nu aibă probleme. Am vrut să lămuresc chestiunea înainte de dispariţia mea."

Actul de aşa-zisă bunăvoinţă s-a transformat, de curând, într-o mare problemă judiciară. Cei şase moştenitori ai lui Picasso (Maya, fiica lui Marie-Thérèse Walter, cei doi copii ai lui Francoise Gilot, Claude şi Paloma, cei doi nepoţi, Bernard şi Marina, progeniturile lui Paul, fiul pe care Picasso l-a avut cu prima sa soţie, Olga Koklova; în fine, Catherine, fiica celei de-a doua soţii a lui Picasso, Jacqueline Roque) au cerut punerea sub sechestru a operelor (ceea ce s-a întâmplat la începutul acestei luni) şi începerea urmăririi penale a soţilor le Guennec, sub acuzaţia că ar fi furat operele despre care ei afirmă că ar fi fost cadorisite.

Întrebările care au condus la această acuzaţie sunt, oricât de simpatic şi de credibil ne-ar părea electricianul, legitime. Presa franceză a scos cazul pe prima pagină, iscând o furtună de amploare: De ce foile şi carnetele primite între 70 şi 73 datează, în cea mai mare parte, din anii 20? De ce le Guennec nu le-a arătat niciodată până acum? De ce nu a cerut certificate de autenticitate până în prezent? Cum de este atât de bună starea lor de conservare? Anumite litografii sunt în zece exemplare. De ce ar face cineva cadou atâtea exemplare dintr-o singură lucrare?

Până la limpezirea situaţiei (care, potrivit moştenitorilor lui Picasso, nu are o clipă în vedere posibilitatea unui aranjament amiabil), operele zac într-un seif al poliţiei judiciare din Nanterre.