Opinie Andreea Paul Vass: Primul deceniu din secol: Bilantul economic al Romaniei 2000 – 2010

• Mortalitatea infantila, raportata la 1000 de nasteri, s-a redus cu aproape jumatate intre 2000 si 2009. Rata de scolarizare in ciclul primar de studii a ajuns la 95%.
• Numarul persoanelor contaminate cu virusul HIV/SIDA s-a stabilizat in Romania in acest deceniu. Tuberculoza ramane in schimb o provocare pentru sanatatea populatiei tarii, cu tot mai multe tratamente finalizate cu succes.
• Numarul locuintelor cu acces la apa potabila a crescut de patru ori.
• Saracia absoluta a scazut intre 2001 si 2009 cu 85,7%, ajungand la 4.4% in anul 2009. Raman diferente semnificative - de 21 puncte procentuale - intre mediul rural si cel urban. Regiunea de Nord-Est a tarii ramane cea mai vulnerabila la saracie. La polul opus sta regiunea din jurul Bucurestiului.
• Suprafata impadurita a crescut cu 110 mii hectare din 2000 si 2009.
• Aproximativ 40% dintre romani au acces la internet in prezent. Cea mai mare crestere a avut loc in mediul urban, unde 56% din familii detineau un calculator in anul 2009, fata de zonele rurale unde procentul era mult sub jumatate, 23%.
• Zonele rurale raman de departe cele mai afectate, din toate punctele de vedere.
Tinta strategică a României a fost stabilita cu precizie: atingerea unui standard de viaţă european, adică venituri şi condiţii de viaţă pentru oameni similare celor din ţările europene dezvoltate, cu o infrastructură modernă, cu un sistem performant de educatie şi sănătate şi cu un mediu de afaceri care încurajează şi recompensează spiritul antreprenorial. Din pacate, nu la fel de precis a venit raspunsul la intrebarea cum? desi era evident: prin munca, investitii si responsabilitate in desenarea politicilor publice.
Suntem tara extremelor! Nu avem autostrazi, dar am performat in productia auto, tehnologia informatiei si in energie. Investitiile, exporturile si angajarile au fost masive in aceste zone economice. In paralel, si-au pierdut din rolul economic industriile textile, alimentara si a bauturilor , cele chimice, metalurgice sau cele extractive.
• In anul 2009 Romania avea cea de-a treia cea mai mare crestere a productiei auto din lume, dupa China si Taiwan. In anul 2010 am construit cu 70% mai multe masini decat in anul 2005 si cu 350% mai multe decat in anul 2000. Ocupam locul 27 in randul celor 39 de tari care produc autoturisme, in crestere fata de locul 32 ocupat in 2005.
• Crearea de locuri de munca, de centre de cercetare si lansari de produse hard si soft, de gadgeturi, au marcat IT-ul autohton pe tot parcursul ultimului deceniu. In aceasta industrie sunt angajati circa 90 de mii de romani, din care vreo 16 mii sunt programatori. In anul 2010 s-au lansat telefoanele inteligente - smartphone, tabletele iPad, dar si televiziunile 3D. Disponibile in Romania la scurt timp dupa lansarea mondiala, ele au fost foarte bine primite de consumatorii romani. Succesul lor i-a determinat si pe romani sa realizeze aparate similare, insa la preturi mult mai mici. De pilda, Visual Fan a creat primul smartphone romanesc care costa 519 lei. Odata cu cresterea popularitatii cititoarelor de carti electronice, Televoice lanseaza la sfarsitul acestui an primul cititor de carti electronice creat in piata locala.
• Vestile bune din domeniul energetic sunt aduse de vant. Investitiile in sectorul energiei eoliene propulseaza Romania pentru prima data in clasamentul Ernst&Young al celor mai atractive 30 de tari pentru investitorii in energie verde, clasandu-ne pe locul al 22-lea. De pilda, cehii de la CEZ dezvolta in judetul Constanta cel mai mare parc eolian pe uscat, cu o investitie de 1,1 miliarde de euro. Romania si-a fixat obiective ambitioase pentru ca 33% din consumul total de energie sa provina din surse regenerabile. Cu tranzactii cumulate de 650 de milioane de euro in ultimii trei ani pe piata productiei de energie regenerabile, Romania conduce in topul tarilor din regiunea Europei Central-Estice si Sud-Estice, potrivit unui studiu DealWatch.

Anul 2010 a fost anul transformarii statului asistential iliescian intr-unul mai eficient, mai suplu si mai putin costisitor, fara privilegiati, dar cu o clasa de mijloc din ce in ce mai larga. Perspectivele macroeconomice pentru anul 2011 sunt optimist-moderate: o crestere economica de 1,5%, o inflatie medie anuala de 5,3%, un salariu mediu brut pe economie de 2.022 lei, un somaj redus la 6,9%. S-au dus insa vremurile in care credeam ca democratia, alegerile libere, capitalismul sau consumul rezolva totul. Disectiile lucide ale fenomenelor economice din primul deceniu al secolului nostru inlatura valul de mister ce acoperea captivanta si, adeseori, frustranta scena romaneasca.
De ce frustranta?

Monica Heintz explica "mizeria morala si materiala" prin mentalitatea romaneasca negativista si prin invidie. Cunoasteti, desigur, glumele faimoase vizand capra vecinului. Cartea dezvoltarii astfel jucata este vadit perdanta, fie ca e vorba de indivizi, de grupari sociale sau de partide politice. De ce nu glumim altfel: "daca vecinul meu are o capra si muncesc si eu din greu, pot sa-mi iau si eu una"? Raspunsul nu e simplu, poate si fiindca nu e de glumit cu munca.

Cert e ca in 2008 aveam una dintre cele mai ridicate ritmuri de crestere economica din lume si, totusi, eram una dintre economiile cele mai nepregatite pentru a face fata crizei economice! Nu putem intelege si corecta situatia economica prezenta fara a acorda o atentie punctuala cauzelor sale reale. E vorba de inactiunea si de excesele din ultimii ani.

Nu mai e o noutate pentru nimeni: creşterea economică din ultimul deceniu a fost însoţită de dezechilibre macroeconomice severe, care au culminat cu datorii bugetare record in anii 2008-2010, de probleme structurale nerezolvate si perpetuu amanate, de politici economice neadecvate, de politici sociale fara acoperire financiara. Sa va dau un exemplu concret. Cel mai grav derapaj a fost generat in anul 2008 de o tripla greseala de gestiune macroeconomica: diminuarea contributiilor pentru asigurari sociale fara a imbunatati gradul de colectare, concomitent cu cresterea punctului de pensie, ceea ce a culminat cu cresterea datoriilor fondului public de pensii. Ea a fost agravata brutal de scaderea fortei de munca active in plina criza economica.

Primul deceniu din acest secol a fost martorul coruptiei si a prea multor privatizari incheiate in defavoarea statului si a romanilor. Greseste Tom Gallagher daca spune ca asista in Romania la "furtul unei natiuni"?

Igienizarea economica si corectia acestor dezechilibre cere timp, realism, curaj si multa responsabilitate. Iesirea din recesiune s-a dovedit inceata din pricina spatiului fiscal redus pentru impulsionarea economiei. Economia a continuat sa se contracte in anul 2010 cu 1,9%, dar mizam pe revenirea PIB cu 1,5% in anul 2011 si cu 3,9% in 2012. Pentru prima dată după 1989, rata şomajului a crescut constant timp de 21 de luni consecutiv, între 1 iulie 2008 şi 31 martie 2010. Dar am continuat sa ne pozitionam sub nivelul mediei europene. In prezent, tendinta s-a inversat. Incepand cu luna aprilie 2010, numarul total al somerilor a scazut constant, de la 8,4%, la circa 7% la sfarsitul acestui an. Somajul in randul tinerilor ramane totusi la cote ridicate. In prezent, unul din cinci tineri nu isi gaseste un loc de munca, desi si-ar dori unul. Mitul ca pensionarii sunt cei mai saraci in Romania este spulberat. In schimb, discrepantele se accentueaza intre cei instariti si cei cu situatie financiara precara, indiferent de varsta sau de clasa sociala.

Economia privata a fost efervescenta, dar administratorii publici i-au venit, uneori, de hac. Cresterea economica din anii 2000 - 2008 a fost gestionata de guverne risipitoare care au lasat in urma o natiune prea putin reformata, o economie prea putin flexibila pentru a se putea adapta la noile riscuri. Pacatele si inocenta administratiei publice stau pe un sistem de privilegii. Lipsa de transparenta, ineficienta guvernamentala, slaba calitate a politicilor publice si absenta unor politici de resurse umane motivante - toate opun rezistenta la curatarea si simplificarea sistemului public. Colectarea veniturilor la bugetul public cu organisme de control al evaziunii fiscale ineficiente se dovedeste un chin. Aici nu e vorba de ministrul X sau Y, ci de un aparat birocratic bolnav, inertial si greu administrabil in absenta specialistilor potriviti la toate nivelurile. Neclarificarea legislatiei, nesimplificarea fiscalitatii si subminarea statului de drept au condus la inflorirea economiei subterane si deficite bugetare record. Restul pagubei l-a facut criza economica si financiara care a secat creditul bancar si contribuabilul.
Corectia bugetara a unui deficit de -8,3% in 2009, la -6,8% in 2010, pentru a putea tinti -4,4% in 2011, astfel incat sa putem atinge pragul de -3% in anul 2012 este dificila legislativ, dureroasa social si politic. In pofida lor, in 2010 a avut loc cea mai importantă redimensionare a aparatului administrativ central din 2000 incoace.

Dependenta mare de imprumuturi in valuta este greu de rezolvat, in conditiile unei economisiri reduse pe termen lung. Insusi acordul de imprumut cu FMI si CE a permis mentinerea unui curs de echilibru stabil fara de care multi romani creditati in valuta ar fi fost intr-o mare incurcatura.

Finanţarea unui deficit fiscal mare conduce la creşterea rapidă a datoriei publice, circa 35% din PIB in anul 2010, mult sub media europeana de 74% din PIB, şi a cheltuielilor financiare ale bugetului. Moneda nationala s-a stabilizat, cu variatii intre 4,1 si 4,3 lei/euro. Inflatia a fost tinuta sub control, in jur de 8%, chiar sub presiunea cresterii TVA la 24%. Iar cota unica de 16% a fost mentinuta ca principala supapa economica in favoarea muncii si a investitiilor. Era probata ineficienta cotei progresive in colectarea de venituri bugetare suplimentare inainte de anul 2005.

Derapajele economice majore au fost evitate cu ajutorul unor masuri de asuteritate extrem de nepopulare, cu costul diminuarii salariale, a asistentei sociale, al inghetarii pensiilor s.a.m.d. Orice politica populista ar fi avut consecinte dramatice pe termen lung. Din punct de vedere economic, aceasta ramane cea mai grea perioada din ultimele decenii pe plan international.

Vorbeam de excese in modelul de dezvoltare economica a Romaniei in anii 2000 - 2010. Expansiunea pietei bunurilor de larg consum si a pietei imobiliare, bazata in cea mai mare parte pe importuri si pe datorii, ne releva structura deficitara si nesustenabila a cresterii economice. Altfel spus, in loc sa alocam resursele spre investitii care sa ne aduca, la randul lor, venituri suplimentare, noi am consumat mult mai mult decat producem. Am acumulat datorii si ne-am supra-creditat atat la nivel individual, cat si public. Constructiile, comertul si productia industriala nu au fost urmate de aceeasi dezvoltare a sectorului de servicii, care da de fapt dimensiunea structurala a performantei economice.

• Sectorul construcţiilor şi-a dublat ponderea în PIB de la 5% în anul 2000, la aproape 11% în anul 2008. Ulterior, trendul se inversează, ponderea sa scade cu peste 2 puncte procentuale, iar industria le preia depasind 25% din PIB în anul 2010. Deşi în declin, construcţiile continuă să aibă o pondere peste cea a agriculturii (până în anul 2004 ponderea agriculturii era mai mult decat dubla).
• Terţializarea economiei este foarte lenta. Intr-un deceniu, ponderea sectorului serviciilor a crescut de la 48% la 49% din PIB.
• Peste 80% din produsul intern brut s-a realizat pe baza consumului final. În anul 2000 ponderea consumului final in PIB era de 86%, ajungand pentru prima dată sub 80% în anul 2010.
• Atât construcţiile, cât si consumul s-au bazat pe importuri. Ca urmare, deficitul comercial s-a majorat în mod accelerat, culminând cu valori de peste 13% din PIB în anii 2007 şi 2008. In anul 2010, ponderea deficitului comercial in PIB este de 4,7%, mai mică decât cea din anul 2000.
• Ponderea sectorului agricol scade de la 10,8% in anul 2000 in structura PIB-ului, la 7,8% in anul 2006. Ultimii ani relevă insa o anumită constanţă a procesului de modernizare şi compatibilizare a structurii economiei româneşti cu cea din ţările UE: ponderea agriculturii se menţine sub 7%, deşi producţia agricolă nu a fost afectată foarte mult de criză (6,5% în anul 2010).
• In cadrul industriei prelucrătoare, ramurile care produc bunuri cu valoare adăugată ridicată si care şi-au majorat ponderile in acest deceniu sunt: prelucrarea ţiţeiului - de la circa 10% la aproape 15%, mijloacele de transport rutier - de la circa 2,5% la 5%; maşinile şi aparate electrice. In schimb au scazut industria alimentară şi a băuturilor - de la 16,1% la 12,0%; industria uşoară - cu o evoluţie oscilantă, ajungând în anul 2008 la o pondere de peste 4%, o dată cu delocarea activităţilor în lohn.

De ce captivanta?

Ghidata de dorinta alinierii la standardele minimale europene pentru a adera la Uniune, Romania a grabit saltul peste etapele de dezvoltare. Decalajele la produsul intern brut mediu pe cap de locuitor dintre Romania si statele membre au scazut. Drept urmare, daca in anul 2000 PIB/loc. reprezenta doar 26% din media europeana, in anul 2007 se situa la 42%, ca in anul 2009 sa fie de 46% - luand in calcul si puterea de cumparare. Intrarea României în UE ramane cea mai importanta realizare a poporului român din ultimii 20 de ani. Suntem in mijlocul unei piete unice în care circulă liber produsele, serviciile, capitalul şi forţa de muncă. Romanii au beneficiat din plin in acest deceniu de noile libertati si privilegii. Pentru a ne moderniza economic si social suntem sprijiniti financiar cu circa 34 miliarde euro.

Ne merge mai bine! Copiii nostri au sanse mai mari la viata. Nu la orice fel de viata, ci la o viata mai lunga, mai educata si mai sanatoasa. Mamele, in egala masura, au un standard de viata semnificativ ameliorat. Progresele s-au datorat, evident, cresterii veniturilor, al accesului la medicamente si la informatie, fara a minimiza rolul internetului si al cresterii capacitatii sistemului de sanatate si de educatie de a asigura servicii la tot mai multi romani. Nivelul de dezvoltare umana, dat de acest cumul de factori a urcat Romania 14 pozitii in clasamentul global, de pe locul 64 in anul 2000, pe locul 50 in anul 2010.

Principalele lectii ale deceniului

1. Economistii s-au dovedit niste incurca-lume in acest deceniu. Semnalele lor nu au fost percepute de catre decidentii politici decat atunci cand acestia au intrat in plina coliziune cu efectele crizei economice.
2. Vremea sobrietatii bugetare a sosit. In vremuri de crestere economica trebuie sa economisim pentru vremuri mai dificile.
3. Ajustarile substantiale pe partea de cheltuieli publice curente sunt inevitabile in Romania.
4. Seismele financiare si economice lovesc cel mai puternic in statele incercate de populism si de incultura economica. Asteptarile populatiei nu pot fi onorate cu promisiuni otravite.
5. Cel mai bun tratament impotriva amneziei economice colective tine de faptul ca nu orice crestere economica duce la cresterea increderii mediului investitional. Aceasta incredere nu scade obligatoriu in fata unei contractii economice. Deciziile corecte cu realitatea economica atrag increderea investitorilor - ingredient esential al relansarii economice.
6. Lucrurile se vor schimba în bine intr-o economie mai cumpatata si mai creativa.