Cărămizi hi-tech

Autor: Adrian Ionut Cojocar 03.01.2011

Din cauza tehnologiei vechi de decenii şi a concurenţei tot mai aprige de pe piaţa materialelor de construcţii, mulţi producători sunt nevoiţi să investească în continuare zeci de milioane de euro pentru a putea supravieţui pe piaţă. Investiţiile noi şi retehnologizările au început să "schimbe faţa" cărămizilor, deşi producătorii nu se aşteaptă la o revenire bruscă a cererii în construcţii.



Numai anul trecut şi pe parcursul anului 2010 s-au pus în funcţiune trei fabrici de cărămidă în care au fost investite peste 67 de milioane de euro, iar în următorii doi ani se mai anunţă alte două proiecte, atât pe segmentul producţiei de cărămidă, cât şi de BCA, cu o valoare cumulată de aproape 40 de milioane de euro.

Cel mai mare producător de cărămizi din lume, grupul Wienerberger, care deţine la nivel local 34% din piaţă, a spus recent că va relua investiţiile propuse, de 100 de milioane de euro, după ce piaţa îşi va reveni.

În schimb, producătorii mai mici încearcă în această perioadă să recupereze din decalaje şi să câştige cotă de piaţă, deşi anul acesta piaţa de cărămidă este estimată să coboare cu 10-20%, la mai puţin de 100 milioane de euro, iar cea de BCA ar putea să scadă cu 10%, la o valoare similară.

"Fabricile de materiale de construcţii de la noi sunt toate realizate prin anii 70' şi investiţiile vin în primul rând din nevoia de modernizare. România este caracterizată de un deficit major de locuinţe noi, iar parcul locativ existent este în continuă degradare. Ca perspectivă, este un domeniu ce va marca în perioada următoare o creştere şi numai producătorii ce pot oferi produse ieftine şi calitativ superioare se pot menţine în piată. În consecinţă, se fac investiţii în tehnologii noi atât pentru înlocuirea capacităţilor învechite, cât şi pentru creşterea productivităţi", spune Roxana Gheorghe, preşedintele Soceram Bucureşti, care a demarat anul acesta o investiţie de 20 de milioane de euro într-o fabrică de BCA în localitatea Cordun din judeţul Neamţ. Lucrările urmează să fie finalizate în a doua parte a anului 2012.

"Realizarea unei fabrici de BCA în Moldova se justifică prin faptul că în zona respectivă nu este nici un producător de BCA, deşi materialul de zidărie cu ponderea cea mai mare în regiune este BCA-ul", a precizat Roxana Gheorghe.

Un alt producător mai mic de cărămidă şi ţiglă, Cars Târnăveni, deţinut de omul de afaceri Gheorghe Călburean, a anunţat recent că va demara începând cu prima parte a anului viitor o investiţie de peste 19,6 milioane de euro pentru construirea unei fabrici de cărămidă cu o capacitate de 700 tone/zi. Investiţia este una de anvergură, având în vedere că pro-ducătorul a avut în 2009 o cifră de afaceri de 17,2 milioane de lei (circa 4 milioane de euro) şi firma este evaluată pe Bursă la doar 3 milioane de lei (0,7 milioane de euro).

Conducerea Cars Târnăveni spune că investiţia este absolut necesară pentru ca firma să-şi continue activitatea pe o piaţă mult contractată.

Din cauza tehnologiilor învechite şi a consumului mare de energie, fabricile mai vechi de materiale de construcţii nu pot să-şi menţină un cost al producţiei sub preţurile practicate de alte companii din domeniu, astfel că sunt nevoite să se modernizeze pentru a-şi reduce costurile.

Concurenţă cu ungurii şi sârbii. Printr-un proces de modernizare a trecut şi Macofil Târgu-Jiu, care a pus în funcţiune la începutul anului o nouă linie de fabricare a cărămizilor cu o capacitate de 400 tone/zi şi care a costat în total 9,6 milioane de euro. Conducerea Macofil spune că a fost nevoită să realizeze investiţii importante din cauza concurenţei puternice a importurilor venite din statele vecine, care dominau piaţa în trecut.

"Merită această investiţie pentru că piaţa de la noi era plină de cărămidă venită din Ungaria şi Serbia şi nu se putea merge pe consumurile acelea. În urma investiţiei costurile cu energia, în special cu gazul, s-au redus la jumătate. Acest lucru este important, mai ales că preţul la energie o ia în sus", spune Ion Dumitru, directorul general al Macofil Târgu-Jiu.

Proprietarul companiei este omul de afaceri Ioan Pătruţ, care controlează circa 48,6% din acţiuni, în timp ce fondul străin de investiţi RC2 are o participaţie de aproape 30%.
Macofil Târgu-Jiu a raportat în primul semestru vânzări în creştere cu 59%, până la 10,4 milioane de lei (2,4 milioane de euro), fapt ce a permis companiei să revină pe profit.

"Ca urmare a punerii în funcţiune a noilor capacităţi, afacerile Macofil vor fi undeva cu 50% mai mari faţă de anul precedent. Circa 60% din producţie este îndreptată spre elemente de zidărie, în timp ce restul sunt prefabricate din betoane şi agregate minerale. Piaţa materialelor de construcţii este foarte zonată din cauză că este voluminoasă şi costul de transport este destul de ridicat. Pe piaţa pe care o vizăm noi nu avem probleme din punctul de vedere al concurenţei, ne afectează situaţia economică actuală, însă tot lucrăm la peste 80% din capacitate", spune Dumitru. El spune că firma nu a fost afectată anul acesta la fel de mult ca alţi producători de pe piaţă care au înregistrat scăderi ale businessului pentru că Macofil s-a îndreptat pe construcţii de talie mai mică şi depozitele de materiale de construcţii de pe raza judeţului.

Producătorul de cărămizi Cemacon Zalău, care a finalizat recent o investiţie de 28 de milioane de euro într-o nouă linie de producţie, ţinteşte o cotă de 15% până la 25% din piaţă în următorii ani.

"În acest moment consider că jucătorii care anunţă investiţii în noi capacităţi de producţie fac de fapt retehnologizări ale liniilor existente, care pot conţine şi o majorare a capacităţilor. Dacă nu ar face aceste investiţii, ar pierde orice şansă de a fi prezenţi în piaţă, atât din cauza condiţiilor legislative din ce în ce mai stricte, cât şi din cauza pretenţiilor din ce în ce mai mari ale consumatorilor, chiar şi ale acelora cu venituri mici", spune Liviu Stoleru, directorul general al Cemacon Zalău.

Reprezentantul Cemacon consideră că noile capacităţi de producţie puse în funcţiune vor determina şi o luptă pe preţuri a producătorilor şi marjele de profit din sector nu se vor mai întoarce la nivelurile din anii anteriori crizei.

Uşor optimism. Şeful Cemacon crede că anul 2011 va fi caracterizat de oprirea declinului economic şi al sectorului construcţiilor, dar acest lucru depinde în proporţie covârşitoare de intenţiile reale ale clasei politice şi de măsurile concrete pe care guvernanţii şi legislativul le vor implementa.

"Suntem optimişti pentru anul viitor. Semnalele sunt destul de bune. Pe segmentul de zidărie vrem să ne menţinem cota câştigată anul acesta şi să putem lucra cel puţin la 80% din capacitatea actuală, ceea ce ne-ar aduce un spor de 30% la afaceri anul viitor, pentru că în 2010 n-am lucrat tot anul cu noua investiţie. Anul acesta am câştigat şi o licitaţie în Moldova. În prezent acoperim toată partea de sud a ţării şi Moldova", spune Ion Dumitru de la Macofil. Alţi oameni din industrie sunt mai rezervaţi şi se aşteaptă la o stagnare a vânzărilor.

"Măsurile politice şi fiscale adoptate în anul 2010 au avut influenţe nefaste asupra vânzărilor - majorarea TVA, reducerea salariilor bugetarilor, disponibilizările din sectorul de stat au dus la reducerea drastica a vânzărilor. Pentru anul 2011 se evaluează o stagnare la nivelul anului 2010, dar sunt mulţi factori conjuncturali care pot afecta orice previziune. În condiţiile unei economii stabile se pot previziona creşteri anuale de circa 5%", spune Roxana Gheorghe de la Soceram.