Opinie Adrian Vasilescu: Urgenţele noului an

În 2011, societatea românească va fi nevoită să rezolve toate problemele urgente. Altfel, economia va rătăci pe căi înfundate. Dar întâi şi întâi trebuie să scăpăm de recesiune.

O bătălie grea va fi dată cu inflaţia. Dacă 2011 nu va fi un an cu inflaţie apropiată de media ţărilor Uniunii Europene, vom mai pierde un tren. Fără să reuşim să punem punct, în acest an, visului întreprinderilor neviabile că îşi pot găsi salvarea umflând preţurile. Aşa cum de fapt au reuşit, de 20 de ani încoace, să supravieţuiască fără să-şi rezolve problemele productivităţii şi ale calităţii produselor.

Aşadar: inflaţie joasă! Dar lângă productivitate şi calitate!

De aici ar putea să înceapă urcuşul. Nu doar al producţiei industriale, ca în anul de care abia ne-am despărţit, ci al întregii economii. Şi încă n-ar fi de ajuns. Miza pe o altă ecuaţie economică, în care venitul să fie legat de rezultatele muncii, ar fi soluţia optimă.

Economia noastră are însă nevoie de un nou avânt în planul performanţei. Numai aşa vom putea să obţinem profit la nivelul resurselor consumate. Cu alte cuvinte, încă înainte ca să vedem companiile zbătându-se să atragă noi resurse, inclusiv financiare, important ar fi să folosească mai bine ceea ce deja au. Să obţină deci un spor de câştiguri din cheltuielile pe care pot să le angajeze în activităţi productive încă din primele zile ale anului 2011. Dacă această problemă va fi rezolvată, inclusiv în companiile statului, vor fi mai mulţi bani pentru investiţii şi pentru consum.

Să nu uităm însă de restanţe. Reporturile din anii trecuţi. Începând cu indiferenţa faţă de competitivitate, o boală nepermis de mult lungită. Şi cu "încăpăţânarea" unei mari părţi din economie de a pune accent pe cantitate. Fără a lichida aceste restanţe, nicio alchimie nu ne salvează. Iar elixirul creşterii economice, atât de mult visat de politicieni, va fi în zadar aşteptat. Mai ales că de aici înainte, o vreme, nu vor mai fi posibile creşteri de PIB bazate pe consum de importuri. Aşa că oferta internă de bunuri şi servicii va fi marea şansă a ieşirii din recesiune în 2011.

Angajarea într-o competiţie economică viguroasă, cu ţările din jur în primul rând, pentru ca structura ofertei interne să răspundă exigenţelor pieţei, devine obligatorie în 2011. Ţel la care nu se va ajunge fără transfuzii cu sânge proaspăt.

Va fi deci nevoie de mai mulţi bani de la bănci: pentru investiţii şi pentru producţie; şi pentru consum, ca să aibă populaţia cu ce plăti cumpărăturile. Aşa ceva s-ar putea întâmpla numai dacă în economia noastră va creşte capitalul de încredere. Dacă nu va veni un nou val de încredere, care să prevestească vremuri mai bune, băncile nu vor înteţi creditarea. Nici pentru companii şi nici pentru populaţie.

Şi va fi nevoie totodată de mai mulţi bani din creşteri de venituri. Cât priveşte consumul populaţiei, chiar şi în condiţiile în care băncile vor da mai multe credite, sursa principală de bani va continua să fie alimentată de câştigurile din muncă. Dacă însă vor creşte doar câştigurile, fără să fie intensificată munca, în expresia ei normală (produse mai multe şi mai bune, pe care piaţa să le accepte) nu ne vom alege decât cu pagube. Fiindcă mai mulţi bani pe piaţă, fără mai multă muncă eficientă, ar fi un pericol imens. Banii se vor duce în preţuri. Şi vom obţine doar inflaţie.

Veniturile nu vor creşte însă fără investiţii şi fără să apară noi locuri de muncă performantă ori să fie restructurate cele vechi. Numai aşa salariile pot creşte, dividendele pot fi mai mari, afacerile pot să meargă mai bine. Cu o condiţie însă: ca roata afacerilor, în loc să lâncezească, să se învârtească într-adevăr şi să producă un surplus de bani. Din produse şi din servicii competitive.

Salariile vor putea să crească numai dacă, în 2011, vom reuşi să înregistrăm sporuri în trei domenii producătoare de avuţie: performanţa, eficienţa şi competitivitatea. Aşa că va fi nevoie de o schimbare decisivă a comportamentului autorităţilor, al companiilor şi al populaţiei faţă de aceşti trei factori aducători de prosperitate, de care depinde în ultimă instanţă şi ieşirea economiei româneşti din recesiune.