Opinie Adrian Vasilescu: Dacă nu vom avea mai mult PIB…

Avem nevoie ca de aer, în acest an, de creştere economică. De fapt, avem nevoie de un PIB cu semnul plus. Ne-am mulţumi şi cu plus 0,5 la sută, dar ne-ar prinde bine un plus de 2 la sută. La mai mult nu are sens să sperăm, în 2011, fiindcă nu avem cum să obţinem o creştere mai mare.

La un PIB cu plus am râvnit şi în 2010. Ţinta s-a dovedit a fi însă de neatins. Ne-a fost clar, la jumătatea anului trecut, că nu aveam de ce să aşteptăm o creştere plus, nici măcar cu 0,1 procente, fiindcă ar fi fost imposibil să vină. Căci 2010, fiind anul bătăliei pentru echilibrarea bugetului, a fost împovărat cu ajustări severe, îndeosebi după 1 iulie, între care tăierea unui sfert din veniturile bugetarilor şi majorarea taxei pe valoarea adăugată cu cinci procente, fapt ce a făcut imposibilă ieşirea din recesiune. Aşa că am coborât ştacheta la minus doi. Asta a fost prognoza. Probabil că, după ce se vor fi încheiat socotelile, pe la jumătatea lui februarie, vom vedea că PIB-ul va fi cam pe unde i s-a prezis. PIB-ul anului 2010.

În 2011 am intrat după doi ani de recesiune: 2009 şi 2010. Opt trimestre, unul după altul, de creştere economică minus. Cum un al treilea an de recesiune ar fi greu de suportat, ne vedem nevoiţi să-i punem punct descreşterii. Un PIB mai mic în 2011, faţă de 2010, ar fi fără îndoială o sursă de mari complicaţii. Într-un al treilea an consecutiv, care să se încheie cu valoare adăugată negativă, suferinţele cele mai mari le-ar îndura bugetul de stat.

Dacă nu vom avea mai mult PIB, economia va produce bani mai puţini; mai departe, vor fi şi mai mici cheltuielile pentru spitale, pentru şcoli, pentru ordinea publică; dar mai cu seamă, vor fi din nou reduse sumele pentru investiţiile în infrastructură.

Bugetul se construieşte pe trei piloni: PIB, inflaţie şi curs de schimb. Dacă, în 2011, inflaţia se va înjumătăţi, iar cursul de schimb va fluctua pe o piaţă valutară stabilă, cum sună prognozele, înseamnă că şansele ca anul să fie mai bun vor fi mari. Dar vor fi cu adevărat mari aceste şanse numai dacă vom avea mai mult PIB. Altfel, se va ajunge inevitabil la o reducere a încasărilor bugetare, îndeosebi a celor din impozitele pe profit şi din taxa pe valoarea adăugată. Iar diferenţa nu va putea fi acoperită din venituri suplimentare, care să fie obţinute prin creşterea fiscalităţii. Fiindcă tot mai multe companii, chiar şi dintre cele de stat, îşi întorc buzunarele pe dos, ca să vadă Ministerul Finanţelor că sunt goale. Cu ce să plătească? Aflate de ani de zile la reanimare, aceste companii aşteaptă, după ce va trece recesiunea, o relaxare şi nu o înăsprire a fiscalităţii.

Aşadar, 2011 va fi mai greu decât 2010. Dacă vrem ca, în anii viitori, să ne fie ceva mai bine. Pentru că, în acest an, societatea românească va fi nevoită să finalizeze bătălia pentru echilibrarea bugetului; şi, totodată, să pornească bătălia pentru ieşirea din recesiune. În plus, statul mai are de dat o bătălie cu propriile întreprinderi. Monopolurile de stat, în primul rând, dar şi monopolurile din sectorul privat, văzând că bugetul a încetat să mai fie o vacă de muls, au întors foaia. Îşi "încasează" singure "subsidiile" prin neplata deliberată a contribuţiilor. Aceste cetăţi industriale ţâfnoase, ai căror salariaţi se pot înfierbânta repede şi bloca şosele, căi ferate, procese de producţie, încă n-au înţeles bine noile reguli ale jocului din Uniunea Europeană şi din lumea în care ne mişcăm. Bine ar fi dacă statul şi-ar soma propriile întreprinderi: ori să se adapteze concurenţei şi competitivităţii, ori să iasă din piaţă. Nu se întâmplă însă aşa decât în cazuri excepţionale. Statul-proprietar e confuz şi ezită să-şi arunce întreprinderile în apele adânci ale concurenţei. Din această cauză, în economie dăinuie încă o periculoasă stare de somnolenţă.

Vrem, în 2011, mai mulţi bani la buget? Îi vom avea numai dacă întreprinderile statului vor fi profitabile, dacă valoarea adăugată va spori în întreaga economie şi dacă PIB-ul va fi cu semnul plus.