Opinie Sorin Pâslaru: Cine răspunde pentru Schengen şi reactoare?

Martie 2010: după semnarea cu surle şi trâmbiţe a contractului de 4 miliarde de euro pentru autostrada Comarnic-Braşov, francezii de la Vinci anunţă sec retragerea. Eşec major într-un domeniu strategic, infrastructura, despre care se tot spune că va scoate România din criză. A plătit cineva din oficiali? Nu.

Decembrie 2010: francezii şi nemţii se opun intrării României în Schengen. Eşec major într-un domeniu strategic: securitatea, care este esenţială pentru investitorii străini, despre care se tot spune că vor scoate economia din criză. A plătit cineva? Nu.

Ieri, 20 ianuarie 2011: francezii de la GDF Suez, nemţii de la RWE şi spaniolii de la Iberdrola spun pas proiectului de 4 mld. euro al celor două reactoare nucleare de la Cernavodă. Eşec major într-un domeniu strategic: energia, despre care se tot spune că va scoate România din criză. A plătit cineva sau va plăti cineva? Probabil nu.

Cad ca nişte ghilotine veştile rele.

Le pasă cumva foştilor miniştri Radu Berceanu de la Transporturi sau lui Adriean Videanu de la Economie care oricum veneau pro bono la serviciu milionari fiind din alte afaceri ? Nu.

Aşa cum nu le pasă nici altora dacă ceea ce au spus că se va face nu s-a făcut, că vom avea creştere economică şi nu am avut, că suntem solizi financiar şi nu avem nevoie să ne împrumutăm şi au greşit. Nu le pasă şi nu-şi asumă erorile, deşi au prosperat de 20 de ani din bani publici. S-au strâns la vârf şi au dobândit credibilitate, din păcate, o serie de lideri care nu au ştiut să manevreze eficient în anii de creştere economică, au reacţionat târziu când a venit criza şi s-au trezit că trebuie să accepte ca România să se împrumute cu 20 mld. euro când datoria publică era de doar 12 mld. euro.

Sunt defazaţi de la realitate, cred că vom avea creştere economică, dar nu avem, spun că nu avem nevoie să ne împrumutăm, dar după două zile semnează pentru 20 de miliarde de euro.

Când trebuia să fie austeri, în 2009, nu au fost, ci au aruncat cu banii pe cântări la 2 mai şi pe indexări de pensii, iar când economiile europene îşi luau din nou avânt, adică în 2010, au lovit consumul şi deci creşterea economică prin creşterea TVA cu 5% într-o noapte. Ei, care au acum 50-60 de ani, vor lăsa celor care urmează rambursarea unui mare împrumut de 20 de miliarde de euro, dar nicio autostradă terminată în 20 de ani, niciun stadion nou, niciun mare spital nou şi nicio mare universitate nouă.

Unii mai vor şi aplauze, pentru "stabilitate". Mulţumim.

Problema mare este că o parte dintre jurnalişti, în loc să-i întrebe în fiecare conferinţă ce au spus ieri şi să le ceară socoteală pentru ce nu au făcut, câteodată nu sunt decât nişte simpli purtători de mesaj: "vom face", "vom investi", "vom creşte". Mereu "vom" sau "trebuie". Niciodată bilanţ, niciodată evaluare asupra a ceea ce a fost până acum, asupra resurselor pe care le-au avut la dispoziţie şi a rezultatelor obţinute. Autosuficienţa şi imobilismul, neacceptarea opiniilor contrare şi, mai rău, chiar atacarea brutală a celor care pun întrebări sau pun problema eficienţei unor oameni plătiţi din bani publici nu au cum să aducă ceva bun. Ci dimpotrivă.