Opinie Cristian Hostiuc: Închideţi minele, strămutaţi-i cu forţa pe mineri, iar copiii lor sigur o vor duce mai bine

Autor: Cristian Hostiuc 06.02.2011

Aproape în fiecare an are loc o explozie într-o mină, care lasă în urmă morţi, răniţi, lacrimi, durere, plus o săptămână de ştiri, breaking-news-uri, discursuri, deplasări la faţa locului ale autorităţilor, miniştrilor, inspectorilor, o şedinţă de guvern specială în care se analizează situaţia sectorului minier şi rezultă o nouă tranşă de bani pentru susţinere. Plus, să nu uităm, începe returul la fotbal, iar Pandurii Târgu Jiu joacă în liga 1 şi are nevoie de bani pentru contractele de sute de mii de euro pe an ale fotbaliştilor.

De partea cealaltă avem 21.000 oameni care mai lucrează direct în minele de cărbuni, faţă de 130.000 în 1997. În 1990 în tot sectorul minier lucrau 350.000 oameni direct şi 700.000 indirect pe orizontală. Salariul mediu net în acest sector este acum de 2.200 lei, peste salariul mediu din economie şi aproape dublu faţă de cel din învăţământ sau sectorul medical.

Din 1990 până în 2006 statul a alocat 6,3 miliarde de dolari pentru susţinerea sectorului minier, iar din 2007 până în 2009 încă 300 milioane de euro (circa 1 miliard de dolari). Deci în total în 20 de ani, peste 7 miliarde de dolari. Pentru a ajunge în acelaşi punct: morţi, răniţi, dotări precare, consfătuiri naţionale pe tema "mineritului în context european", oameni care ei singuri nu se văd lucrând în alt domeniu, soţii care stau acasă şi plâng.

Poate acum 30-40 de ani merita să investeşti în acest sector. Mai merită acum? Cu investiţii de 2 miliarde de dolari în cele două reactoare nucleare funcţionale de la Cernavodă se asigură 20% din energia ţării cu un cost de producţie mult, mult mai ieftin decât costul energiei termo, ce se bazează pe cărbunele din Valea Jiului şi care are o pondere de 30% în total.

Toate guvernele au dat în fiecare an sute de milioane de dolari/euro sectorului minier şi au aprobat pe bandă rulantă programe de restructurare, de reconversie şi plăţi compensatorii pentru că nu au vrut să se trezească cu ei la Bucureşti. Guvernul Victor Ciorbea sau numai premierul Ciorbea a fost singurul care a avut curajul să se confrunte cu ei şi să înceapă programul de restructurare. Iar minerii îl ţin minte şi acum pentru că i-a înfruntat şi a pus în discuţie viabilitatea lor economică.

Sigur cei 7 miliarde de dolari puteau fi cheltuiţi altcumva. Aşa cum au fost aduşi în Valea Jiului acum 4-5 decenii, aşa puteau fi strămutaţi într-un deceniu în alte zone ale ţării care aveau potenţial economic. Cu 1-2 miliarde de dolari puteau fi făcute blocuri noi unde să stea, iar cu 5 miliarde se dezvoltau noi industrii care să-i angajeze. Cu 5 miliarde de dolari se făceau încă două reactoare nucleare.

Şi credeţi că nu ar fi plecat minerii din Valea Jiului? Păi ei au plecat singuri, de bună voie, la muncă în străinătate şi s-au recalificat direct la faţa locului. În construcţii, turism, hoteluri, în agricultură, în fabrică, unde era nevoie. Iar copiii şi nepoţii lor au scăpat de mină şi au o viaţă mai bună.

Celor de la putere, adică cei care au decizia şi banii, le este frică de a pune în discuţie viabilitatea unor sectoare şi mutarea forţată oamenilor de aici în altă parte. Cum să te duci să le spui minerilor că trebuie să-şi părăsească casă aşa pur şi simplu, să uite de mină, de viaţa de acolo şi să se mute în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Constanţa, Piteşti, sau în alte oraşe unde vin noi investiţii în alte sectoare? Păi ei l-au înfruntat pe Ceauşescu, pe Roman l-au dat jos, iar la până la Constantinescu mai aveau puţin! De frica voturilor, a opiniei publice, a vaietelor tuturor că se omoară un sector, care odată era puterea şi mândria ţării s-au băgat 7 miliarde de dolari.

Ce se întâmpla cu America sau Anglia dacă rămâneau la mine? Dar ei le-au părăsit şi au inventat alte sectoare, de la auto şi bancar până la soft. Au băgat banii în altceva, iar oamenii s-au dus într-acolo.

Îmi pare rău de mineri pentru că îşi pierd şi distrug anii şi chiar viaţa în subteran, dar sunt foarte bucuros că în IT şi telecom, spre exemplu, lucrează aproape 200.000 de tineri pe care părinţii i-au forţat/obligat/bătut/trimis de acasă să facă altceva decât au făcut ei, ca să o ducă mai bine.

Şi tocmai duminică seară ministrul economiei Ion Ariton a anunţat că nicio mină nu va fi închisă pentru că nimeni nu are interesul să crească numărul de şomeri. Păcat, se îngroapă încă o sută de milioane de euro în subteran.