Viaţa de noapte într-o extraordinară traducere/ de Stelian Ţurlea

Scriitorului cubanez Guillermo Cabrera Infante (1929-2005) a căzut în dizgraţie la scurtă vreme după venirea la putere a lui Fidel Castro, după ce regimul îi cenzurase un documentar despre viaţa de noapte din Havana. I s-a interzis să mai publice în Cuba şi i s-a propus poziţia de ataşat cultural la Bruxelles. După o ultimă revenire la Havana în 1965, a renunţat la diplomaţie şi s-a întors pentru totdeauna în Europa. A trăit în Anglia până la moarte.

Cabrera Infante a scris mult, a fost şi premiat, iar cartea care i-a încununat cariera este romanul de faţă, Trei tigri trişti*), publicat în 1965, o capodoperă care apare pentru prima dată în limba română. "Umorul, jocurile de cuvinte, caracterul cinematografic şi nostalgia stăruitoare a unui oraş care, de fapt, nici nu a existat vreodată, sunt ingredientele principale ale operei lui Guillermo Cabrera Infante - scrie Mario Vargas Llosa. Havana din povestirile, romanele si articolele sale, Havana ce rămâne vie în memoria cititorului datorează, la fel ca Dublin la Joyce, ca Trieste la Svevo sau ca Buenos Aires la Cortázar, mai mult fanteziei decât memoriei autorului ei. […] Niciun alt autor de limba spaniolă, cu excepţia poate a inventatorului satului Macondo, nu a mai reuşit să creeze cu atâta forţă şi culoare o mitologie citadină, aşa cum a reuşit cubanezul Guillermo Cabrera Infante."

Este un roman unic în felul său, fascinant, voluminos, în mare parte experimental, greu de rezumat, pentru a cărui lectură e nevoie nu numai de multă răbdare, ci şi de multă cultură sau măcar cunoaştere aprofundată a unor epoci literare şi artistice. De la un moment încolo subsolurile paginilor sunt pline de note despre personalităţile amintite în text sau care explică figurile de stil ale autorului. Deşi a fost comparat adesea cu "Ulysse" al irlandezului Joyce, amintit şi el în text, "Trei tigri trişti" este mai degrabă un roman despre limbaj. În mod esenţial, sutele de pagini cuprind o serie de monologuri (în cea mai mare parte acestea îi aparţin fotografului Arsenio Cue - care se arată a fi actor - şi ziaristului Silvestre) sau discuţii între personajele principale care trăiesc în Cuba dinaintea căderii lui Batista, o Cubă în care distracţia şi căutarea plăcerii sunt totul. Majoritatea personajelor sunt artişti sau oameni care trăiesc de pe urma sau în marginea spectacolelor de noapte, în general avuţi şi cosmopoliţi. În centrul poveştii se află Estrella, o negresă imensă care îşi face intrarea în spectacolul de noapte al Havanei, cu o voce inegalabilă, capabilă să cânte admirabil fără niciun acompaniament, care într-un final ajunge celebră şi moare în Mexic. Sunt multe alte personaje, un narator fotograf, un cuplu de pederaşti, un cuplu de nimfete, un cuplu de americani care vizitează Havana, o femeie căsătorită care discută la nesfârşit cu psihiatrul ei, doi artişti - un actor şi un fotograf - beţi care discută fără încetare târându-se unul pe celălalt prin Havana, din bar în bar etc, dar niciunul nu are forţa imensei negresei şi mai ales a celui numit Bustrofedon, personaj care inventa expresii la care ţi se împleticeşte limba (una din ele fiind "trei tigri trişti la treieriş", care dă şi titlul romanului), vâna cuvinte prin dicţionare, singurele cărţi pe care le citea, mai bune, socotea el, decât visele, decât fanteziile erotice, decât cinematograful. Digresiunile sunt uneori interminabile, dscuţiile personajelor sunt adesea stupide, lungi, dar într-un limbaj fermecător. Romanul e o carte despre cultura clubului de noapte din epoca preCastro, o perioada dură a cărei descriere romancierul o ignoră. Cabrera Infante alege în mod deliberat să ignore istoria politică şi ororile sale.

Felurile de a vorbi sunt şi maniere de a scrie - afirmă la un moment dat Cabrera Infante, demonstrând cu acest roman cu o enormă varietate a stilurilor. Pe bună dreptate s-a spus despre "Trei tigri trişti" că a însemnat un moment de referinţă în istoria literaturii hispanoamericane prin ruptura de canoanele lingvistice ale genului. Editura Curtea veche prezenta traducerea despre care vorbim drept "un cabaret al limbajului, în care spectacolul deconcertează, incită, exasperează căutătorul de sens". Dar dincolo de subiectul mai mult sau mai puţin lămuritor al romanului, încă de la primele pagini orice cititor va fi năucit de traducere, poate cea mai remarcabilă publicată de editurile noastre în 2010. Rar mi-a fost dat să citesc o traducere în care cel care a tălmăcit-o în limba română să fi muncit mai mult, dovadă că a simţit nevoia să adauge o "Notă a traducătorului" din care redăm un fragment edificator: "Traducerea de faţă este, prin excelenţă, ceea ce în teoria actuală a traducerii se numeşte <<echivalentă>>, cum, de fapt, trebuie să fie toate traducerile. Cititorul va întâlni pagini sau fragmente care redau vorbirea şi scrierea inculte, de mahala, cu greşeli de pronunţie şi de ortografie; greşeli de punctuaţie; creaţii lexicale ale autorului (şi, respectiv, ale traducătorului); vorbirea elegantă şi/sau afectată a unor personaje din lumea cultural-artistică; nenumărate jocuri de cuvinte; palindromuri şi un lung <<et cetera>>. Evident, am încercat, în limitele permise de sistemul limbii române, să recreez toate aceste elemente: o română vorbită de clasele de jos, inculte sau semianalfabete, cu unele urme dialectale; am creat cuvinte noi, inteligibile, cred; am căutat jocuri de cuvinte corespunzătoare în limba română dar nu întotdeauna a fost posibil; am ilustrat palindromurile originale cu altele din română şi, mai ales, am respectat stilul şi scriitura lui Guillermo Cabrera Infante, foarte personale şi, în acelaşi timp, geniale şi flexibile, cum dovedesc savuroasle parodieri ale unor scriitori prezente în acest roman." În tot acest travaliu dificil Dan Munteanu Colan n-ar fi reuşit dacă n-ar fi avut îndelungata experienţă de traducător şi, mai ales, îndelungata experienţă de catedră, de decenii bune el ocupându-se de lingvistică, mai cu seamă de când este profesor de filologie romanică la Universitatea Las Palmas de Gran Canaria.

*) Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri trişti, Editura Curtea Veche. Traducere din limba spaniolă şi note de Dan Munteanu Colan.