Ce planuri are FMI cu România în al nouălea acord de după 1990
Mai multe angajamente în termeni generali, cu scadenţe relative, exprimate mai degrabă la nivel de intenţie, constituie cea mai mare parte a prevederilor din scrisoarea pe care autorităţile române ar urma să o trimită la Washington ca bază pentru noul acord cu FMI. Documentul obţinut de Mediafax vorbeşte despre "continuarea restrângerii cheltuielilor bugetare, inclusiv a salariilor şi bonusurilor", fără a fi indicate anumite ţinte. În rest, controlul companiilor de stat se va muta la Ministerul Finanţelor, nefiind specificate măsuri concrete pentru atingerea în sfârşit a obiectivului de reducere a datoriilor acestor societăţi atât către stat, cât şi către furnizori. Vânzarea unei cote de 15% din Romgaz se amână până în 2012, iar găsirea unui investitor pentru Tarom apare la stadiul de plan realizabil în funcţie de "condiţiile pieţei".
Al nouălea acord pe care România se pregăteşte să-l semneze luna viitoare cu FMI începe cu o agendă destul de vagă, mai puţin ambiţioasă decât precedentele scrisori de intenţie care, ce-i drept, au şi rămas de fiecare dată cu obiective îndeplinite.
Potrivit scrisorii de intenţie obţinute de Mediafax, problema arieratelor acumulate de marile companii de stat - cea mai mare restanţă a acordului de doi ani care se apropie de final - este tratată într-un paragraf în care Guvernul anunţă mutarea controlului financiar al acestora de la ministerele de linie la Ministerul Finanţelor. De asemenea, regiile şi companiile subordonate autorităţilor locale vor raporta trimestrial indicatorii financiari tot la Finanţe, fără a fi indicate însă mecanisme de penalizare în cazul continuării derapajelor.
Mult mai ambiţioase se arată planurile anunţate zilele trecute de Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI pentru România, care vorbea despre evaluarea şi stabilirea de strategii pentru o listă de 150 de companii de stat. Prevederile din scrisoarea de intenţie publicată de Mediafax nu cuprind nicio referire la această listă. Mai mult, Franks spunea că Guvernul are la dispoziţie şase luni pentru îndeplinirea acestei sarcini, astfel urmând să fie stabilite şi companiile care ar trebui închise din cauză că nu ar fi viabile economic.
Tot
oficialul FMI vorbea despre includerea pe lista companiilor de stat
monitorizate a altor societăţi cu capital de stat care
înregistrează pierderi, precum Tarom, Poşta Română, Oltchim,
Societatea Naţională a Lignitului sau Electrica Transilvania Nord,
ajungându-se la un total de 20 de societăţi monitorizate.
O chestiune crucială despre care nu se face vorbire în scrisoarea de intenţie este adoptarea de către Ministerul Finanţelor a standardului european ESA 95 pentru calculul deficitului bugetar. Care este diferenţa fundamentală pe care o implică acest standard: ESA 95 ia în calcul şi arieratele companiilor de stat, care au ajuns după estimările FMI la nivelul înfricoşător de 5% din PIB. Un asemenea pas ar arunca în aer deficitul bugetar oficial al României, însă autorităţile nu îşi exprimă nici măcar intenţia de a se apropia de standardul UE. Bucureştiul a fost tratat cu toleranţă sub acest aspect de către Bruxelles, deficitul de 6,5% din PIB anunţat pentru 2010 bazându-se pe o raportare cash, care nu reflectă arieratele menţionate.
Franks a afirmat însă răspicat că indicatorii Companiei Naţionale a Huilei, cel mai mare datornic la bugetul de stat, vor fi incluşi în bugetul general consolidat. Prevederile din documentul obţinut de Mediafax se limitează la menţiunea că ANAF va continua să execute societatea pentru datorii, ajungându-se "în final" la vânzarea activelor viabile şi lichidarea bunurilor rămase. Nu se defineşte în niciun fel ce înseamnă "în final" ca orizont de timp şi nici cum vor fi stabilite activele viabile.
De altfel, la capitolul energie documentul spune în termeni vagi că Guvernul "va căuta" o nouă strategie în domeniul energetic, care va include privatizarea participaţiilor majoritare deţinute la "unele companii", dacă cei doi giganţi Electra şi Hidroenergetica nu vor putea fi înfiinţaţi până la sfârşitul lui 2011. Nu se ştie ce se va întâmpla dacă Guvernul nu va şi găsi o nouă strategie. Planul constituirii celor două mari companii energetice, pe modelul existent în alte state europene, datează din 2009.
În privinţa politicii fiscale, autorităţile promit din nou în scrisoarea către FMI că modificările în sistemul de impozitare neanunţate din timp vor fi limitate "strict". Hârtia suportă însă orice, iar Guvernul are un palmares impresionant de decizii fiscale luate peste noapte.
Atât oficialii români, cât şi Jeffrey Franks s-au jucat în ultima vreme la nivelul discursurilor publice cu perspectiva reducerii contribuţiilor sociale în a doua jumătate a acestui an, dar lista de "dacă" este atât de mare în jurul acestei ipoteze, începând cu "dacă economia va începe să crească", încât este imposibil de luat în calcul într-un plan de afaceri.
Cât priveşte marele proiect al impozitării averilor mari nedeclarate la Fisc, Guvernul promite că până la sfârşitul lunii martie va asigura necesarul de personal pentru noul departament de analiză, iar până în august 2011 va fi gata şi o strategie. Încă sunt aşteptate normele de aplicare a prevederilor din Ordonanţa de la sfârşitul lui 2010.
Ţinte neobişnuit de precise sunt asumate în cazul reducerii numărului depaturi din spitale, cu 5.700 în 2011, aceasta apărând drept marea soluţie de reducere a cheltuielilor publice astfel încât să fie atinsă ambiţioasa ţintă de deficit bugetar de 4% din PIB. În acelaşi scop se pune problema închiderii a 30% din reţeaua de cale ferată sau a cel puţin 1.000 de kilometri, România abandonând această alternativă de transport.