Liderul firmelor de insolvenţă: Am cerut băncilor să nu omoare brandurile româneşti. „Să nu ucidem vaca“

Casa de Insolvenţă Transilvania a ajuns în ultimii trei ani să administreze procesul de reorganizare judiciară a unor afaceri cu un rulaj anual de aproape un miliard de euro înainte de criză, asumându-şi rolul de "protector" al afacerilor locale în faţa băncilor şi a celorlalţi creditori, care ar fi putut alege varianta mai "simplă", şi anume falimentul.

"Am încercat să le explicăm creditorilor că pot fi salvate business-uri româneşti şi branduri locale. «Să nu ucidem vaca». Să-i punem pe calea cea bună şi să nu ucidem tot mediul de afaceri. Să lucrăm la mentalitate şi să vedem ce spune legea referitor la reorganizare. Dacă toţi te execută...", explică Radu Lotrean, unul dintre partenerii fondatori de la Casa de Insolvenţă Transilvania, principala misiune pe care a avut-o firma pe care o conduce în ultimii doi ani.

Lotrean are 31 de ani. El şi actualul său partener Andrei Cionca, 32 de ani, sunt cei mai buni prieteni încă din perioada în care studiau Dreptul la Cluj. S-au tot mutat prin ţară de-a lungul anilor după dosare de lichidare şi reorganizare, dar după venirea crizei au sesizat că şi această piaţă are cele mai mari perspective de creştere tot în Bucureşti.

Astfel au ajuns să preia spre reorganizare firme cu afaceri de zeci de milioane de euro şi acoperire naţională, precum Leonardo, Flanco sau Diverta, pe care au încercat să le repună pe picioare pentru a "nu ucide vaca".

"Andrei a făcut o analiză din care a reieşit că 30% din creditele pentru companii sunt date în ţară şi 70% în Bucureşti. Ne-am dat seama atunci că aici este piaţa. Brandul Casa de Insolvenţă Transilvania am zis iniţial că ne poate încurca, deoarece lăsa impresia că acoperim doar o anumită regiune. Dar nu mai aveam ce face, astfel că am mers înainte cu acelaşi nume", spune Lotrean.

Au deschis astfel anul trecut biroul din Capitală, Lotrean şi Cionca s-au mutat în oraş, iar biroul din Bucureşti ar urma să genereze în acest an jumătate din venituri, estimate la 4,5-5 milioane de euro, în funcţie de valoarea dosarelor de lichidare sau reorganizare care vor fi închise.

CITR are biroul în complexul Phoenicia Business Center, aşezat "strategic", în spatele Bulevardului Unirii şi în apropierea Tribunalului Bucureşti, instanţă la care se judecă cele mai multe dosare de insolvenţă. Pe holurile clădirii de birouri însă te poţi întâlni şi cu reprezentanţii firmei RVA Insolvency, un alt jucător semnificativ de pe această piaţă, coordonat de către Arin Stănescu, probabil cel mai experimentat lichidator din România.

Stănescu este şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România şi coordonator al firmei de avocatură Stănescu Miloş Dumitru & Asociaţii (SMDA), care lucrează în strânsă legătură cu RVA. Are acum 60 de ani şi gestionează atât falimente mai vechi, precum Rulmentul Braşov sau Republica, cât şi firme lovite de criza actuală, precum producătorul de mezeluri Medeus sau ansamblul de locuinţe Blue Tower din Colentina. La fel ca ei, în procesul de reorganizare a firmelor cu dificultăţi financiare un rol important îl au şi divizii ale unor grupuri de consultanţă precum PricewaterhouseCoopers sau BDO, dar şi jucători independenţi, precum Piperea sau Deleanu.

"Am început în 1997 activitatea, primul dosar în care am fost numit administrator judiciar a fost la Bere Băuturi Chitila. Firma a intrat însă în faliment. Era o fabrică de bere care nu avea fabrică. Era prevăzută pentru o producţie de un milion de hectolitri, dar nu a mai fost realizată", îşi aminteşte acum Stănescu. Ulterior, Stănescu a fost desemnat administrator judiciar şi apoi lichidator al băncilor Dacia Felix, Bankcoop, Banca Albina şi Banca Internaţională a Religiilor. De ce au căzut atunci băncile, iar acum, deşi s-au clătinat, au rămas în picioare?

"În criza din sistemul bancar am început cu Dacia Felix în 1999, unde am fost numit administrator judiciar. Sistemul bancar era la începuturi şi majoritatea băncilor care au căzut erau cu capital românesc. Principalul motiv pentru care au căzut a fost devalizarea de către propriile conduceri şi lipsa personalului calificat. Acum supravegherea BNR este foarte strânsă, iar fraudele reprezintă cazuri izolate, care se întâmplă peste tot în lume. Aţi văzut ce s-a întâmplat şi la Societe Generale (cazul traderului Jerome Kerviel care a fraudat banca franceză cu câteva miliarde de euro - n.red.)", explică Stănescu.

Citiţi mai mult pe www.businessmagazin.ro