Investitorii în energie eoliană: Dacă se va face o investiţie serioasă într-o fabrică de eoliene, atunci ea va fi în România sau în Turcia. Acolo face sens

Regiunea Mării Negre, dincolo de interesul sporit pentru proiecte privind explorarea sau transportul de hidrocarburi, ar putea deveni o ţintă pentru invesţii în domeniul producerii de echipamente pentru parcurile eoliene, România şi Turcia având cele mai mari şanse pentru concretizarea unor astfel de intenţii, spun reprezentanţii Asociaţiei Europene pentru Energie Eoliană (AEEE).

"România devine un candidat puternic pentru investiţii în unităţi de producţie pentru echipamentele necesare parcurilor eoliene în contextul în care regiunea Mării Negre se transformă într-o piaţă foarte mare pentru astfel de proiecte. Dacă se va face vreo investiţie serioasă într-o fabrică de echipamente, atunci ea va fi în România sau în Turcia. Acolo face sens pentru că ar deservi pieţe emergente ca Turcia, România, Bulgaria sau Ucraina", spune Jacopo Moccia, consultant pe probleme de reglementare din cadrul AEEE, organizaţie formată din circa 600 de membri, printre care se află nume precum Enel, Iberdrola, Vestas sau General Electric şi care este prezentă în 60 de ţări având ca scop sprijinirea dezvoltării industriei eoliene.

Fabrică Vestas?

Potrivit statisticilor europene, anul trecut în România s-au montat 448 MW în parcuri eoliene, echivalentul unor investiţii de circa 800 de milioane de euro, proiectele fiind realizate de nume grele în industrie aşa este cazul cehilor de la CEZ, al italienilor de la Enel sau al grupului Energias de Portugal. Mai mult, proiectele realizate anul trecut au dus la un salt de capacitate de peste 32 de ori comparativ cu stituaţia din 2009, România fiind a şaptea ţară membră a UE în funcţie de proiectele eoliene noi realizate. Astfel, investiţiile locale au reprezentat 5% din capacitatea totală nou instalată la nivelul celor 27 de state membre.

"Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, Vestas (lider mondial în tehnologie pentru parcuri eoliene, care şi-a deschis recent o reprezentanţă în Bucureşti - n.red.) analizează posibilitatea unei astfel de investiţii în România", a mai precizat Moccia. Reprezentanţii Vestas au declarat la deschiderea biroului din România că piaţa locală este cea mai promiţătoare ţară din Europa de Est.

3.000 MW în 2020

Statisticile de care dispune AEEE arată că la nivelul anului 2020 în România vor fi instalaţi circa 3.000 MW în parcuri eoliene, ceea ce este echivalentul în capacitate a circa patru reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă. Deşi prognozele AEEE ar putea fi considerate pesimiste faţă de ceea ce se anticipează la nivel local, ele corespund cu cele ale Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică. Compania a precizat în mai multe rânduri că reţeua de electricitate din România poate integra numai aproximativ 3.000 MW din energie eoliană. De exemplu, Asociaţia română pentru Energie Eoliană a declarat că la nivelul anului 2013 ar putea fi montaţi mai bine de 4.000 MW în parcuri eoliene.

"Într-adevăr, sunt probleme legate de capacitatea de evacuare a energiei din zona Dobrogei, acolo unde sunt concentrate majoritatea parcurilor eoliene, spre restul ţări. Sunt însă proiecte care pot facilita acest lucru. De exemplu, cablul submarin dintre România şi Turcia este o posibilitate mai ales ţinând cont de faptul că Turcia este o ţară unde consumul de energie creşte anual cu circa 8%", au explicat reprezentanţii AEEE. La începutul acestei luni, ministrul economiei Ion Ariton a avut o întâlnire cu omologul său turc Taner Yildiz, una dintre temele discutate fiind chiar realizarea cablului electric submarin care va conecta sistemul energetic al României cu cel al Turciei. În ciuda importanţei lui, proiectul este de mai mulţi ani pe agenda discuţiilor dintre cele două state, fără a ajunge însă într-o fază concretă.

Gazul şi vântul, energiile viitorului

Tendinţa care se remarcă la nivel european este că investiţiile în unităţi de producţie noi au în general două direcţii majore: unităţile pe gaz şi unităţile care folosesc sursele regenerabile. În schimb, sunt scoase din funcţiune fără a fi înlocuite în acelaşi ritm tot mai multe unităţi nucleare sau care funcţionează pe păcură.

"Se face trecerea de la petrol la alte energii mult mai ieftine, practic asistăm la decarbonizarea industriei. Am văzut anul trecut o creştere accelerată a unităţilor finalizate pe gaze, dar trebuie să ţinem cont de un lucru. Aceste investiţii au fost pornite în urmă cu cinci ani când nimeni nu lua în calcul criza. Peste cinci ani nu vom mai vedea aceeaşi dinamică tocmai din cauza efectelor pe care le-a produs criza. În cazul energiei eoliene, impactul nu este atât de mare pentru că nu durează mai mult de un an realizarea unui proiect", explică Moccia, care a mai precizat că în ultimii zece ani cele mai mari investiţii au fost făcute în parcurile eoliene şi în centralele pe gaz.

Redevenţa pe vânt?

Deşi este considerată o resursă practic inepuizabilă, unele state au încercat să aplice un sistem de redevenţe pentru utilizarea resursei eoliene de pe teritoriul lor aşa cum se practică în cazul hidrocar-burilor.

"În Italia, în Calabria, autorităţile locale au încercat să introducă un sistem de taxare pe vânt, dar nu au reuşit. Aşa ceva nu se poate aplica pe vânt, care poate să bată sau nu, poate să-şi schimbe direcţia, care nu este un bun al cuiva", crede Moccia.

Pe termen lung, re-prezentantul AEEE este de părere că la ni-vel european este obli-gatorie începerea discu-ţiilor pentru un set de măsuri pentru sprijini-rea energiei verzi din-colo de 2020, an în care la nivel european se doreşte obţinerea unei reduceri a emisiilor de carbon cu 20% concomitent cu creşterera ponderii energiei verzi în consumul de electricitate până la 20%. "Trebuie să vedem ce facem după anul 2020. Trebuie gândite planuri intermediare", a conchis reprezentantul AEEE.