BCR rupe actele adiţionale acceptate tacit la credite

BCR, cea mai mare bancă locală după active, a hotărât să anuleze actele adiţionale izvorâte din Ordonanţa 50 pentru modificarea contractelor de credit încheiate până în iunie 2010, dar care au intrat în vigoare fără să fie semnate de către cli­enţi. Aceştia vor reveni la do­bânda de referinţă in­ter­nă a băncii, care va fi însă re­vizuită la fiecare şase luni în funcţie de fluc­tu­aţiile indicilor pieţei mo­ne­tare (Robor sau Euribor).

"Decizia băncii a vizat evitarea interpretărilor con­tradictorii cu privire la struc­tura de costuri afe­ren­tă contractelor de cre­dit convenite de co­mun acord de către bancă şi clienţi la momentul sem­nării contractului", au de­clarat reprezentanţii băncii.

BCR a decis să revină la dobânda internă de refe­rin­ţă pentru a evita conflictele cu clienţii care nu au sem­nat actele adiţionale având în vedere că resetarea do­bânzilor variabile prin trecerea la indicatori transparenţi a fost prin­cipala cauză a conflictului izbucnit între clienţi şi ban­cheri în vara anului trecut, conflict care a culminat cu in­ten­tarea mai multor procese colective împotriva băncilor.

În trecut, băncile au practicat dobânzi de referinţă mult peste indicatorii pieţei monetare pentru a afişa marje de dobândă cât mai mici. Odată cu trecerea la indicatori transparenţi aceste marje au crescut astfel încât costul total al creditului să rămână neschimbat.

În cazul BCR, prin revenirea la indicatorul de referinţă intern, marja de dobândă rămâne cea prevăzută în contractele iniţiale. Totodată, valoarea totală a comisioanelor rămâne neschimbată faţă de momentul iunie 2010, "taxa de urmărire risc", interzisă de Ordonanţa 50, fiind inclusă în comisionul lunar de administrare.

Între 1 şi 1,5 milioane de clienţi BCR sunt în situaţia de a nu fi semnat actele adiţionale, potrivit unor estimări ale ZF bazate pe numărul total de contracte de credite de retail existente în iunie 2010 şi a cotei de piaţă a BCR. La jumătatea anului trecut pe piaţă existau 7,7 milioane de astfel de contracte, iar pentru 90% dintre aceste acte adiţionale au fost acceptate tacit.

Legea de transpunere a Ordonanţei 50, adoptată de deputaţi la sfârşitul anului trecut, a eliminat aplicativitatea asupra creditelor în derulare, cu excepţia prevederilor privind limitarea comisionului de rambursare anticipată. Legea prevede că în cazul actelor adiţionale nesemnate de clienţi contractul se consideră modificat, dar oferă un răgaz de 60 de zile celor două părţi (client sau bancă) pentru a se răzgândi. Termenul de 60 de zile expiră pe 3 martie.

Anterior, judecătorii de la Curtea Constituţională au precizat, într-o decizie referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a legii pentru transpunerea Ordonanţei 50, că bancherii trebuie să aibă acceptul clienţilor pentru a putea renunţa la actele adiţionale acceptate tacit. Reprezentanţii BCR spun însă că precizarea judecătorilor nu poate fi interpretată ca o normă de aplicare a legii, în condiţiile în care Curtea nu ar avea altă atribuţie în afară de a se pronunţa vizavi de constituţionalitatea unei legi.

BCR este prima instituţie de credit care denunţă actele adiţionale care nu au fost semnate de clienţi, în celelalte cazuri bancherii preferând să păstreze actele adiţionale din raţiuni care ţin de costuri. Doar Raiffeisen şi CEC au anunţat public că nu vor denunţa actele adiţionale, precizând că vor accepta cererile clienţilor pentru revenirea la contractele iniţiale.