Ziarul Financiar propune preşedintelui 50 de premieri din mediul privat

În 20 de ani de capitalism, între mediul privat şi cel de stat s-a creat o prăpastie. Pusă sub talpa politicului, administraţia publică s-a adâncit în incompetenţă astfel încât poziţiile de vârf, de miniştri de exemplu, sunt ocupate de oameni de partid care nici nu sunt în stare să se înţeleagă în engleză cu partenerii externi. Soluţia este doar la mediul privat. În faţa indeciziei preşedintelui Traian Băsescu de a numi un nou prim-ministru, Ziarul Financiar propune 50 de oameni de afaceri şi manageri, o adevărată elită de busi­ness a României, care au demonstrat pe parcursul carierei lor că sunt capabili să ocupe o astfel de poziţie.

Conduc companii, fac bugete, studii de piaţă pentru creşterea businessului, plătesc salarii şi taxe la stat şi, în final, dau socoteală în faţa acţio­na­rilor pentru ce au făcut. Dacă au performanţă în frun­tea companiilor sau a băncilor pe care le ma­na­geriază, de ce nu ar avea în fruntea Guvernului?

Incertitudinea care domină de aproape două săptămâni spaţiul public nu este în măsură să adu­că ceea ce preşedintele Traian Băsescu numeşte "încrederea în actul de guvernare".

Căderea economică de anul trecut a fost ceva mai mică decât se anticipa, dar a fost o cădere dureroasă. Anul care a trecut, cu scă­deri de salarii, zeci de mii de concedieri, majorări de taxe, a fost unul dintre cei mai cumpliţi de la re­vo­luţie încoace. Guvernarea nu performează, iar Ro­mâ­nia nu a ieşit din criză aşa cum susţin guvernanţii.

Discuţia care a explodat referitoare la pro­mo­varea la Palatul Victoria a unui premier cu pro­fil tehnocratic suportă multe analize, dar firul roşu care le străbate este con­sta­tarea că, deocam­da­tă, în ca­drul partidelor care susţin gu­vernarea nu există un nu­me credibil care să aducă ce­ea ce preşedintele Tra­ian Băsescu numeşte în­cre­derea în guvernare.

Cine va conduce un gu­vern care să aducă creş­terea economică, aşa cum sus­ţine şeful statului?

Din zona politică sunt de 20 de ani aceiaşi oameni.

Nu există un nume public cu oarecare re­zonanţă care să nu fi încercat plăcerea de a ocupa un fotoliu ministerial. Cu ce succes?

În aceeaşi vreme, lamentările curg ca un râu: nu sunt oameni, nu sunt oameni! Preşedintele priveşte cu jind spre specialiştii din Banca Naţională: după premierul "de serviciu" Mugur Isărescu, au fost luaţi la rând adjuncţii săi, prim-­viceguvernatorul Florin Georgescu şi vice­guvernatorul Cristian Popa.

Asta după ce un alt om din BNR, consilierul guvernatorului, Lucian Croitoru, fusese învestit cu mai bine de un an în urmă cu mandatul de a forma Guvernul. Sigur, situaţia politică era tulbure atunci.

Croitoru a fost respins de Parlament, dar prestigiul său este la locul lui. Aşa cum prestigiul unor spe­cialişti care "tac şi fac" nu poate fi pus la îndoială. Pe puţini dintre oamenii noştri politici i-au făcut oameni nu vorbele, ci faptele. Pe cei despre care vorbim îi recomandă faptele. ZF prezintă o listă cu 50 dintre aceştia. Pot fi şi alţii, dar cineva trebuie să facă o propunere. Cei 50 sunt selectaţi din ediţia pe 2010 a anuarului ZF "Who's who in busines - cei mai importanţi 1.000 de oameni din businessul românesc". Cum i-am ales pe cei 50? După notorietatea lor sau a companiei lor, după cât sunt de tineri, de energici, după parcursul profesional, dar şi în funcţie de moralitate şi implicare socială. Sunt oameni care conduc sau au condus organizaţii de sute sau mii de oameni şi au bugete de sute sau miliarde de euro pe mână. Nu vor da înapoi de la administrarea unui buget de 40 de mi­liarde de euro, cât este cel al României.
De ce nu ar alege preşedintele pe unul dintre aceştia pentru poziţia de premier?
Preşedintele lasă impresia că se gândeşte. Caută. Cercetează. Ce? Oamenii sunt aici. Dacă România nu este complet la pământ, asta nu se datorează fostei sau actualei echipe de la Palatul Victoria. Dacă România se ţine pe picioare, asta se datorează elitei de business care şi în momente extrem de grele au menţinut în viaţă businessul şi locurile de muncă. Dacă au ştiut să facă acest lucru cu siguranţă vor şti să trateze cu acceaşi seriozitate şi actul de guvernare.
Preşedintele este cel care propune primul-ministru, iar Parlamentul cel care îşi dă sau nu girul pentru echipa şi programul de guvernare ale celui propus. Ce decide un partid pentru sine poate fi considerată o afacere privată a acelui partid. Ceea ce decide pentru alţii este însă o afacere publică.