Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Cei 50 de premieri din mediul privat sunt mai politicieni decât politicienii. Cum comentaţi?

Preşedintele Băsescu caută un premier. Un alt model de premier. Premierul Boc, cel care a încasat toate şuturile căderii economice, ale programului de austeritate şi tăieri bugetare, a ajuns la mal. Dar epuizat. El nu mai poate fi un activ pentru partid, pentru ţară, chiar dacă o parte din partid face scut în jurul lui.
Schimbarea/uciderea celui mai bun camarad este un calcul politic cinic al preşedintelui. Poporul vrea un cap.

Dar de unde să ia Băsescu un alt premier? Zestrea de cadre a PD-L este săracă. Principalul partid de guvernământ nu prea are ce să ofere. Ori sunt vechi combatanţi, hârşiţi în lupta politică, dar care nu prind la public, nu au charisma de a aduce voturi - gen Vasile Blaga, ori prea talibani - gen Monica Macovei, de nu ştii unde poţi să ajungi cu ea, ori gen Cristian Preda, Sever Voinescu sau Baconschi, care nu sunt iubiţi de propriul partid. Numai ei nu, ar spune Berceanu. Elena Udrea? Ar risca preşedintele cu ea?

De economişti, de simpli economişti, nu mari, nici nu poate fi vorba în PD-L. Videanu, şeful departamentului economic al PD-L, omul pro-business, ar fi sinucidere. Sigur nu-l vrea Băsescu. Mai este pe lista economiştilor din dreptul PD-L Andreea Vass, cea care ţine piept asaltului Opoziţiei la televizor, şi cam atât. Lista economiştilor cu care se laudă PD-L este extrem, extrem de scurtă. Miniştrii economiei şi finantelor, Ariton şi Ialomiţianu, pur şi simplu fug din faţa ziariştilor, să nu fie nevoiţi să deschidă gura, deci cad şi ei.

Din păcate PD-L, partidul care conduce ţara, nu are cu cine să vină în faţă, cu o faţă nouă, cu idei şi viziuni noi, cu o altă energie şi determinare. Ca acum 11 ani.
Putea cineva să parieze pe Traian Băsescu, un ministru chel, urât, cu haine banale (vă amintiţi cum era Petre Roman?), cu un râs zgomotos, dar cu un curaj nebun să iasă în faţă fără să se uite în oglindă. În 2000 bucureştenii l-au adoptat ca primar pe ultima sută de metri, că voiau altceva (ţineţi minte reclamele din campanie), iar apoi s-a impus peste toată politica românească. Iar PSD nici acum nu şi-a revenit. În fiecare bătălie politică şi electorală Băsescu a întors lucrurile în câteva săptămâni. Premierul Boc, micul ochelarist,1,62 metri, de trebuie să stea pe vârfuri la poză, este alături de Băsescu, personajul politic care în ciuda miştoului general a câştigat toate alegerile la care a participat. Iar PSD, cu bărbaţii falnici din vârf, toţi la peste 1,80, a pierdut.

Dar Băsescu simte că îi trebuie pe altcineva în fruntea Guvernului. De la partid nu prea are ce să ia şi nici nu cred că vrea. De la Banca Naţională? E prea linişte şi bine la BNR ca vreun nume de acolo să renunţe la traiul zilnic, mai ales că vara este foarte frumos în centrul vechi, vine o altă recoltă de vin, iar Londra e mai frumoasă ca Bucureştiul, etc. Şi fiecare dintre cei de acolo ţine mai mult la imaginea lui, şi ţine la ţară mai mult din biroul din BNR, decât din fruntea guvernului.

Băsescu vrea pe cineva cu care să surprindă, despre care să se vorbească, să atragă atenţia, să fie ceva nou pe piaţă. Acel cineva nu are experienţă politică? Capătă pe parcurs! Nu are susţinere în partid? Se poate rezolva! Va fi tocat în fiecare zi la televizor şi în ziare. Sigur, dar se căleşte, aşa cum au făcut şi alţii. Îl vor ţine nervii? Va fi ajutat.
La fel, paria cineva pe burghezul Tăriceanu, politicianul liberal care făcea afaceri cu maşini şi care gusta din plin din bucuriile vieţii, că va fi un premier bun pentru economie, un lider pe care multă lume îl regretă? Inclusiv Băsescu.

Dacă preşedintele şi-ar întoarce acum puţin capul către mediul privat, poate ar găsi un nume. Ziarul Financiar are 50 de nume pentru funcţia de premier. Şi pot fi şi mai mulţi, dar din raţiuni de spaţiu, ca să încapă în două pagini de ziar, am pus numai 50. Dar pot fi oricând 100 de nume. Şi chiar 1.000 de oameni care contează în businessul românesc. (Vezi anuarul ZF.)

Toţi sunt executivi care au afaceri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro pe mână, sunt responsabili de sute sau chiar mii de oameni în fiecare zi. Citesc rapoarte de încasări în fiecare zi/ se luptă în stradă corp la corp cu concurenţa, dau la picioare pe unde apucă/ cercetează piaţa să vadă cum stau produsele şi serviciile lor faţă de dorinţa clienţilor, deci ştiu să citească şi sondajele/ când a venit criza au tăiat primii şi nu au aşteptat un an ca Guvernul Boc/ se uită la fiecare ban pe care îl dau, pentru că dau de la ei, nu ca la stat/ ştiu toate cotloanele politicii pentru că au nevoie de favorurile celor aflaţi la putere/ au făcut şi fac afaceri cu statul deci ştiu la ce uşi să bată/ au prieteni în toate partidele, fie de la putere, fie din opoziţie, pentru că oricând se schimbă roata/ ştiu ce înseamnă birocraţie pentru că au trecut prin multinaţionale/ au călcat pe cadavre ca să ajungă în poziţiile de top/ au creat branduri mari de la zero deci au strategie/ ei fabrică produsele cu care politicienii "mituiesc" electoratul în alegeri. Şi lista poate continua.

Cei 50 au toate atuurile. Sunt în realitate mai politicieni decât politicienii.Numai preşedintele Băsescu să aibă curaj să schimbe ceva.