Opinie Sorin Pâslaru: Mergeţi afară pentru contracte, nu tot la statul român

Când intri pe bbc.co.uk, prima impresie este că site-ul nu aparţine televiziunii britanice, ci este vorba de o televiziune africană sau asiatică. Şi asta nu doar acum, când a luat foc lumea arabă.

Majoritatea ştirilor nu sunt despre ce se întâmplă în interiorul graniţelor Marii Britanii, ci despre ce este nou în Sudan, Tanzania, Haiti, Zimbabwe sau Thailanda.

Pleci de acasă să faci bani, nu vin banii acasă. Cel mai bine ştiu asta englezii. Prosperitatea vine mai repede din comerţ şi schimb decât din orice altceva. Au interese, au comerţ, au investiţii, au joburi în Tanzania şi Sudan, atunci trebuie să citească ştiri despre Tanzania şi Sudan, oricât de exotice ar părea aceste destinaţii faţă de Liverpool şi Manchester.

Sigur că este o chestiune istorică şi că englezii sunt educaţi din start să plece afară şi să facă bani nu de ieri, ci de sute de ani. Aduci nuci de cocos din Brazilia şi trimiţi stofe, iar mai nou aduci tot ce e mai bun pe acest pământ la Londra şi trimiţi în Orient acţiuni la Harrod's, adică dreptul de proprietate pe o bucăţică de pământ la care visează tot globul.

România şi liderii săi au rămas cu discursul la nivelul anilor '90, când miza era Occidentul. În 20 de ani, lumea s-a schimbat. Aşa cum între anii '60 şi anii '80 lumea a devenit cu totul alta şi inclusiv în România au fost schimbări puternice (perioada industrializării), între anii '90 şi 2010 sunt două decenii în care şi lumea, şi România

s-au schimbat. În anii '90 exporturile României erau de circa 8 miliarde $, iar miza era accesul produselor către Vest. Astăzi exportul este de 44 miliarde dolari, 75% din exporturi merg în Vest, dar această pondere a devenit dintr-o dată o sursă de instabilitate.

Spre exemplu, analiştii de la Saxo Bank, o bancă de investiţii daneză, văd în dependenţa exporturilor româneşti, poloneze sau cehe de economiile occidentale o sursă de instabilitate, în condiţiile în care zona euro se confruntă cu turbulenţa majore în acest an.

Trebuie găsite noi pieţe, noi orizonturi în economiile în dezvoltare. Criza din Egipt nu o să ţină o veşnicie, iar acolo populaţia s-a dublat în ultimii 30 de ani, tinerii sub 25 de ani având o pondere de 50%. Va veni o foame de locuri de muncă, de investiţii, de programe ale UE de dezvoltare, pentru că altă soluţie nu e pentru Occident decât implicarea dacă nu vrea să se trezească cu sute de mii de tineri imigranţi la porţi.

Iar aici România trebuie să iasă la bătaie prin firme, să câştige contracte. Problema este că firmelor româneşti le place prea mult acasă, unde unora le e prea bine.

Preşedintele Traian Băsescu şi-a început mandatul punând pe masă problema firmelor străine de construcţii care vin cu un laptop şi doi angajaţi să câştige contracte de sute de milioane de euro. Cum-necum, statul a făcut în aşa fel sub conducerea lui Traian Băsescu că o serie de firme de construcţii cu capital românesc au primit tot mai multe lucrări că au ajuns la sute de milioane de euro cifră de afaceri pe an.

Nu este puţin nici pentru o firmă europeană.

Dar bun, aţi crescut cinci-şase ani la adăpostul statului român, dar acum ar fi cazul să arătaţi că ştiţi să vă bateţi şi pentru contracte în străinătate. Sunt firme ca Delta ACM (afaceri de 20 mil. euro în 2005, 80 mil. euro în 2009), Tehnologica Radion (afaceri de 17 mil. euro în 2005, 100 mil. euro în 2009), Romstrade (15 mil. euro în 2005, 330 mil. euro în 2009), Vega '93 (25 mil. euro afaceri în 2005, 80 mil. euro în 2009), Euroconstruct Trading 98 (10 mil. euro în 2003, 65 mil. euro afaceri în 2009 ), PA&CO International (25 mil. euro în 2005, 50 mil. euro afaceri în 2009), Spedition UMB ( 50 mil. euro în 2005, 230 mil. euro afaceri în 2009) sau Tehnostrade (30 mil. euro în 2005, 150 mil. euro în 2009).

Angajaţi-vă oameni de calitate, expaţi, tehnicieni, energizaţi ambasadele României în Azerbaidjan, în Nigeria, în Panama şi câştigaţi contracte afară, nu tot la statul român.

Mergeţi spre un miliard de euro afaceri, 2 miliarde de euro, trageţi după voi alte firme cu capital românesc, de servicii, de software, de consultanţă, de mass-media, de ce nu, şi cuceriţi alte pieţe. Faceţi poduri sau construcţii grandioase, angajaţi arhitecţi, câştigaţi proiecte care sunt scoase la bătaie acum în ţările emergente.

Nu acasă este dezvoltarea şi competiţia adevărată, ci în lumea largă, aşa după cum arată nu numai exemplul Occidentului, dar în ultimii 10 ani şi al polonezilor, al cehilor, mai nou al chinezilor.

Ei vin însă tot la statul român. Ultimul contract al Metrorex, linia de metrou pentru Drumul Taberei, o afacere de 215 milioane de euro, a fost câştigat de un consorţiu din care face parte şi firma românească Delta ACM.

De ce spaniolii de la FCC şi italienii de la Astaldi, ceilalţi parteneri din consorţiu, pot câştiga contracte în străinătate, iar firmele româneşti de construcţii nu?

Fără o implicare în afaceri internaţionale nu poate avea loc o creştere reală.