Opinie Viorel Panaite, Human Invest: De ce cred că piaţa serviciilor de dezvoltare este la un nou început de drum în 2011

Fără să bravez, o spun mereu: criza ne-a ajutat să câştigăm câţiva ani buni pe toate planurile! Într-o companie de training cu mai mulţi parteneri ar trebui ca fiecare partener să aducă între 600.000 şi 800.000 de euro/an, pentru că altfel nu îşi merită statutul de partener. Un freelancer "bun" şi muncitor ar trebui să ajungă la o cifră de afaceri de 100.000 euro/an - chiar şi în aceste vremuri. Unul local de excepţie şi muncitor ar trebui să se apropie de 200.000 euro/an. Companiile de training ar trebui să treacă de 500.000 euro/an - altfel nu merită costurile cu infrastructura şi managementul acestora, iar printr-un rol de "freelancer" antreprenorul ar fi mai profitabil.

Pe piaţa furnizorilor de training lucrurile s-au simplificat mult. Nu mai contează ce ai făcut înainte de 2008 - cu toţii am avut aceeaşi şansă la începutul lui 2010, după ce am înţeles în 2009 cum stau lucrurile.

Deciziile luate la final de 2009 privind "cine doresc să fiu" în viitorii 10 ani au început deja să-şi lase amprenta pe identitatea prezentă a fiecăruia, în identitatea şi caracteristicile proiectelor şi clienţilor cu care fiecare dintre noi lucrăm în acest moment. Modul în care lucrăm acum, cine suntem acum, valorile şi aspiraţiile care transpiră acum sunt lucrurile care ne vor defini în următorii … mulţi ani! Cei care nu şi-au construit deja noul proiect nu au încă o identitate proaspătă, care să trăiască în ritmul noii societăţi care începe să se formeze, îşi vor resimţi propria "bătrâneţe" în viitorii 2 - 3 ani.

Specializarea furnizorilor va face şi mai mult diferenţa în perioada care urmează: se vor clarifica şi mai mult preferinţele clienţilor serioşi de a lucra cu furnizori care şi-au dezvoltat capabilităţi specifice şi de calitate înaltă: pe vânzări şi "customer service", "leadership development", teambuilding etc.

Ce se întâmplă cu consumatorii

Mirajul fondurilor europene pentru dezvoltarea organizaţională cred că a cam trecut - majoritatea celor cu care vorbesc văd mai multe "minusuri" decât "plusuri" - nu vreau să le enumăr aici. Cert este că acest ajutor mult aşteptat, prin blocajele pe care le-a generat, i-a frânat pe mulţi din cei care voiau cu adevărat să-l folosească. Alte companii şi-au folosit într-o măsură mult mai mare, mai creativă şi neconvenţională resursele interne, pentru a oferi programe de instruire angajaţilor fără poziţie managerială sau managerilor din "front line".

Organizaţiile mari şi care au know-how consistent au reuşit să aibă un impact mare cu astfel de iniţiative. Cele care au crezut că se descurcă singure, dar nu aveau o capacitate internă demonstrată în timp - au realizat ineficienţa acestui efort şi au observat că nu au făcut decât să consume resursele care erau şi aşa puţine.

Cel mai mare salt l-au făcut companiile care au trecut de la programe ce reprezintă doar sesiuni de instruire în sală la proiecte în care componenta majoră a devenit asistenţa în implementare: prin facilitare şi coaching la nivel individual, de echipă sau organizaţional. Au fost curajoase, şi-au căutat parteneri competenţi, respectaţi, pe care să se poată baza - şi intervenţia astfel făcută a demonstrat că poate aduce o eficienţă operaţională crescută a proceselor de business adresate, prin creşterea vitalităţii şi energiilor pozitive ale zonelor în care s-a lucrat sau crearea spaţiului pentru ţintirea unor obiective mai îndrăzneţe, cu resurse mai puţine!

Mai mulţi indivizi decât în alţi ani îşi caută surse proprii pentru a participa la programe de dezvoltare: au profitat de preţurile scăzute ale furnizorilor, au negociat mai bine cu aceştia, şi-au refăcut priorităţile personale - una peste alta e un semn sănătos, din ce în ce mai frecvent, odată ajuns la un punct critic ar putea deveni un curent specific profesioniştilor adevăraţi.

Colaborarea dintre furnizorii de pe piaţa de training

Coincidenţe sau nu, ca urmare a nevoii de consorţii între companiile de training, pentru a accesa proiecte cu fonduri europene - sau nu, 2010 a fost anul în care s-au încercat parteneriate între diferite companii de training: oricum s-au finalizat ele, a fost o ocazie excelentă de a ne cunoaşte mai bine între noi, de a vedea unde am putea colabora şi unde nu, unde suntem complementari şi unde "nu", cu cine "da" şi cu cine "nu", adică am mai făcut un pas în creşterea şi clarificarea interdependeţelor din acestă piaţă.

Foarte multe întrebări vor veni în această perioadă, în primul rând din presă, în legătură cu volumul pieţei de training din România: continui să spun că nu este relevant! Relevante vor fi însă strategiile de consolidare ale furnizorilor, de adaptare a modelelor de business pentru a face faţă unui context economic şi social în care organizaţiile vor trece de la accentul pe volum la accentul pe calitate - unde principiul de bază este "less is more", adică "mai puţin înseamnă mai mult"!

Viorel Panaite este managing partner al companiei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Human Invest