Finanţele au terminat normele pentru verificarea persoanelor cu venituri mari. Cum vor fi aplicate în practică?

Persoanele fizice ale căror venituri reale depăşesc cu cel puţin 50.000 lei sumele declarate vor plăti impozit de 16% aplicat la diferenţa dintre cele două valori. Până acum însă decizia adoptată de Guvern la sfârşitul anului trecut a fost inaplicabilă în condiţiile în care nu au existat norme metodologice pentru procedura de utilizare a metodelor indirecte de control.

Metodele indirecte care vor fi utilizate de Fisc pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt metoda sursei şi cheltuirii fondului, metoda fluxurilor de trezorerie şi metoda patrimoniului.

Astfel, metoda fluxurilor de trezorerie va putea furniza indicii pentru identificarea veniturilor nedeclarate pornindu-se de la analiza valorii şi frecvenţei depunerilor în conturile bancare şi a surselor acestor depuneri, conform proiectului de norme.

"Metoda fluxurilor de trezorerie constă în analiza intrărilor şi ieşirilor de sume în conturile bancare, precum şi a intrărilor şi ieşirilor de sume în numerar, pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestor mişcări cu sursele de venit şi utilizarea acestora".

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea disponibilităţilor băneşti din conturile bancare şi evidenţiate în documente sau folosite la plata cu numerar, cu toate veniturile din surse impozabile depuse în conturile bancare sau folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli în perioada supusă controlului. Prin aplicarea metodei poate rezulta fie o diminuare a venitului declarat, fie o majorare a cheltuielilor declarate sau o combinare a celor două.

În ce constă metoda patrimoniului

Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoană fizică verificată, analizând creşterea, respectiv descreşterea patrimoniului net al acesteia.

Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unui an fiscal, după ajustarea cu cheltuielile efectuate şi veniturile neimpozabile.

Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei. Metoda se bazează pe faptul că, pentru orice an, venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli inclusiv pentru creşterea patrimoniului net sau pentru scăderea obligaţiilor.

În viziunea Finanţelor, metoda oferă indicii cu privire la efectele pe care le au asupra patrimoniului net achiziţionarea de active, reducerea de obligaţii şi cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.

Cea de-a treia metodă, respectiv metoda sursei şi cheltuirii fondului, constă în compararea cheltuielilor efectuate de o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată.

Metoda se bazează pe principiul că orice cheltuială în exces faţă de valoarea declarată a veniturilor reprezintă venit impozabil nedeclarat.

Pentru reconstituirea venitului obţinut atât din surse impozabile, cât şi din surse neimpozabile, care este luat în considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au în vedere fluxurile de numerar. Acestor fluxuri li se asociază cheltuielile şi veniturile persoanei fizice, determinându-se astfel în întregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor care va fi comparat cu numerarul încasat din orice sursă.

Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanţa veniturilor şi cheltuielilor efectuate, fiind luate în considerare veniturile, respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.

Cum se va face verificarea?

Verificarea persoanelor cu venituri mari se va realiza în mai multe etape care vor determina starea fiscală reală, în funcţie de care se va stabili dacă se poate dovedi provenienţa veniturilor şi dacă se va aplica impozit.

În prima etapă, autorităţile fiscale vor face o analiză de risc, iar ulterior vor stabili grupul de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare. Această verificare se face fără notificarea persoanelor vizate.

Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscală, în funcţie de nivelul riscului şi de capacitatea de efectuare a verificărilor fiscale prealabile.

Dacă rezultatul verificării fiscale prealabile documentare reprezintă o diferenţă semnificativă între veniturile realizate de persoana fizică, calculate în baza situaţiei fiscale personale, şi veniturile declarate de aceasta sau de plătitorii de venit, organul fiscal comunică avizul de verificare persoanei fizice ce a făcut obiectul verificării fiscale prealabile documentare.

Rezultatul verificării se va consemna într-un raport scris care va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza impozabilă.

Ce au stabilit Finanţele în proiectul de norme pentru persoanele cu venituri mari

Etapele verificării

Pentru verificarea situaţiei fiscale a persoanelor fizice, autorităţile fiscale realizează o analiză de risc, selectează grupul de persoane care vor fi supuse verificării, realizează verificarea fiscală prealabilă documentară şi, dacă este cazul, verificarea fiscală; activitatea de verificare fiscală prealabilă documentară se desfăşoară fără notificarea persoanei.

Documentele pe care se bazează Fiscul

Fiscul stabileşte situaţia fiscală personală pe baza informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă deţinute deja, obţinute de la terţi prin exercitarea dreptului de a solicita documente sau obţinute de la autorităţi sau instituţii publice. Autorităţile fiscale pot solicita persoanelor verificate situaţia cheltuielilor personale, situaţia bunurilor imobile şi mobile deţinute, intrările şi ieşirile de patrimoniu în cursul perioadei verificate, participaţii sau mandate deţinute în firme, împrumuturi acordate şi/sau contractate, tranzacţii cu metale preţioase, obiecte de artă şi alte bunuri de valoare sau donaţii, sponsorizări şi/sau succesiuni.

Perioada verificării

Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală a persoanei fizice verificate este, de regulă, perioada impozabilă. În cazul verificării fiscale, persoana fizică are la dispoziţie 60 de zile de la primirea avizului să prezinte documente justificative pentru situaţia sa fiscală; perioada poate să fie prelungită cu 30 de zile o singură dată. Durata efectuării verificării fiscale este de maximum 3 luni.

Când se folosesc metodele indirecte de control

Dacă în urma verificărilor se constată o diferenţă semnificativă între veniturile declarate şi situaţia fiscală personală baza impozabilă este stabilită prin metodele indirecte. Dacă se constată că declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile prezentate de persoanele fizice sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana verificată refuză prezentarea documentelor pentru verificare sau acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage de la verificare, organele fiscale stabilesc baza impozabilă ajustată pentru impozitul pe venit prin utilizarea metodelor indirecte.